Mucenicii, ziua în care plugul trage prima brazdă

Dacă în calendarul creștin-ortodox pe 9 martie sunt prăznuiți cei 40 de mucenici din Sevastia, în calendarul popular, această zi în care sunt celebrați Mucenicii, Măcinicii, Moșii de Mărțișor sau Sfințișorii este pusă în legătură cu o mulțime de evenimente legate de primăvară. Acum începe un nou an apicol, acum începe și un nou sezon agrar (se scoate plugul și se trag primele brazde), se fac focuri prin curți și grădini și tot acum se fac pomeniri pentru sufletul celor adormiți.

În calendarul popular, Moșii de Mărțișor erau cei care băteau cu maiurile sau cu botele în pământ pentru a intra frigul și a ieși căldura care făcea să înverzească totul în jur. În această zi, fetele lăsau mărțișorul pe primul mărăcine înflorit pe care îl vedeau spunând: „Îmi dau smoala de pe mine și iau floarea de pe tine”.

Pentru a-i celebra așa cum se cuvine pe cei 40 de mucenici din Sevastia, femeile din satul tradițional făceau colăcei din grâu curat, pe care apoi îi ungeau cu miere și pe care presărau miez de nucă. Ei aveau formă de porumbel, albină sau păpușă și se dădeau de pomană pentru cei 40 de sfinți, dar și pentru sufletul celor răposați din familie. Acești colăcei se numeau sfințișori (Bucovina și Moldova), sânți sau sâmți (Banat) și măcinici, mucenici, bradoși, brăduleți sau brânduși (Muntenia). Tot de Mucenici era obiceiul să se facă un bradoș mai mare, cu formă de om, căruia i se făceau urechi, nas și gură, dar nu și ochi, și care se numea „Uitata”. Acesta se împărțea pentru sufletul morților pe care gospodinele uitaseră să le pomenească în timpul anului. De asemenea, de Mucenici se împărțeau 40 de pahare de vin sau rachiu, câte unul pentru fiecare sfânt.

La 9 martie, se scoteau plugurile la câmp și se trăgeau primele brazde. Cei bătrâni mergeau la vie, tăiau trei mlădițe de vie de la un butuc pe care apoi îl udau cu vin, pentru ca vița-de-vie să dea rod bogat în anul în curs.

Tot acum se măturau casa și curtea și cu gunoaiele adunate să făcea un foc mare în mijlocul curții peste care treceau toți ai casei spunând: „Cum au trecut sfinții prin foc și prin apă, așa să trecem și noi”. Se făcea foc și prin grădini.

Tot la 9 martie începea un nou an apicol: se scoteau stupii afară, se retezau și se bea rachiu cu miere. Exista obiceiul ca stupii să se ungă cu miere și cu zeamă de la mucenici, pentru ca să se înmulțească albinele și să dea miere multă. În această zi se dădea de pomană vecinilor miere din stupi.

De 9 martie, se zice că încep să vină cocostârcii și berzele. Tot acum broaștele încep a cânta și puii de corb încep să zboare din cuiburi.

Ziua de Mucenici se ținea cu nelucrare, mai ales de către femei, care în această zi nu aveau voie să toarcă, să țeasă sau să spele, pentru a fi ferite de boli și de primejdii.

În tradiția populară se spune că așa cum va fi vremea de Mucenici așa va fi toată primăvară, iar dacă în această zi va ploua, va ploua și de Paște




coded by nessus