Paștele Morților sau Paștele Blajinilor

În prima zi de luni după Săptămâna Luminată, în cea dintâi zi după duminica Tomei, există tradiția creștină să se sărbătorească Paștele Blajinilor sau Paștele Morților.

Acesta este un eveniment de o semnificație covârșitoare, prin pomenirea sufletelor celor adormiți, prin prinosul adus celor dragi, plecați la cele veșnice.

După datina străbună, pomenirea celor răposați se face în cimitir, la fiecare mormânt curățat de ierburi și îngrijit în acest scop încă din Postul Paștelui. Alimentele tradiționale care se dau de sufletul celor adormiți, după ce mai întâi au fost „citite” de preotul care aduce vestea Învierii lui Hristos, sunt cele care au fost consumate la masa de Paște: pască, ouă vopsite (roșii, în special), cozonac, friptură de miel și vin.

Pentru că Paștele Blajinilor pică într-o zi lucrătoare, în prezent Paștele Morților se marchează, mai ales în mediul urban, în duminica Tomei, după Sfânta Liturghie.

Vechi legende românești spun că blajinii sau rocmanii sunt creștini foarte evlavioși, care duc o viață curată, în rugăciune, motiv pentru care sunt bine plăcuți lui Dumnezeu. Pentru că nu fac niciun păcat, după moarte se duc direct în rai, unde petrec alături de sfinți.

Ei trăiesc departe, pe la marginea pământului, lângă ape curgătoare, în apropiere de Apa Sâmbetei, dar nimeni nu poate să spună cu exactitate unde este situată această țară. Nu ar avea nici case, ci ar trăi sub umbra pomilor. Se întâlnesc cu femeile lor o singură dată pe an, de Paștile lor, și atunci doar pentru câteva zile.

Pentru că sunt departe de orice altă așezare omenească nu știu cu exactitate când este Paștele, dar află acest lucru doar atunci văd plutind pe ape cojile de ouă, albe sau roșii, aruncate de gospodine în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti Învierea Domnului.

Cojile provin de la ouăle crude care au fost folosite la pască sau la prepararea cozonacilor sau de la ouăle roșii, vopsite în Joia Mare și care, din nebăgare de seamă, s-au spart sau au crăpat. Se crede că femeia care nu strânge aceste coji de ouă pentru a le da drumul pe o apă curgătoare în Sâmbăta Mare face un mare păcat. Cojile ajung în țintul rocmanilor sau a blajinilor cam la o săptămână după Înviere, în duminica Tomei sau în lunea care îi urmează. De aceea, abia atunci se sărbătorește Paștele Blajinilor.




coded by nessus