Sfântul Haralambie, protectorul împotriva ciumei, în expoziția Muzeului de Artă Populară Constanța

Pe 10 februarie, în calendarul creștin ortodox este prăznuit Sfântul Mucenic Haralambie, care apare frecvent reprezentat în icoanele pictate pe sticlă din Transilvania.

Prețuirea de care se bucura sfântul, care a trăit pe vremea împăratului roman Lucius Septimius Severus, se datorează faptului că era considerat protector împotriva ciumei și altor boli, precum lingoara (febra tifoidă). De aceea, în icoanele țărănești pe sticlă Sfântul Haralambie apare pictat stând cu picioarele pe un monstru sau un schelet uman, care, de cele mai multe ori, este înlănțuit.

Muzeul de Artă Populară Constanța deține în expoziția sa permanentă, situată la parterul instituției de cultură, trei astfel de icoane realizate în secolul al XIX-lea în trei dintre marile centre de iconari transilvănene: Șcheii Brașovului, Făgăraș și Țara Oltului.

În aceste icoane, Sfântul Haralambie apare în veșminte de mare preot, binecuvântând cu o mână în timp ce cu cealalta ține Sfânta Evanghelie sau cârja arhierească aurită. Diferă fizionomia sfântului, culorile folosite, dar și modul în care este redată ciuma de la picioarele sale: monstru cu cap de om, urechi de oaie și corp acoperit de solzi (Șcheii Brașovului), chip de om și un corp bizar, alungit, de patruped (Făgăraș) și schelet uman cu coasă (Țara Oltului).

De frica necruțătoarelor boli, în satul tradițional ziua Sfântului Haralambie era ținută cu multă evalvie, ca nu cumva acesta să elibereze din lanț ciuma. De aceea, credincioșii țineau post și nu lucrau, pentru a fi feriți de boli tot anul.

De asemenea, în această zi era chemat preotul în gospodării ca să facă agheazmă, care era băută de cei ai casei. Cu apa sfințită se stropeau vitele, grajdurile și grădinile, iar o parte era aruncată în fântână, pentru a ține bolile departe.

Totodată, de Sfântul Haralambie, la biserică se duceau colivă, grâu curat și colaci. Boabele de grâu se dădeau vara la găini, ca să nu mai moară, iar o parte din colacul sfințit se păstra pentru a fi mâncată de cei ai casei, în caz de boală. În această zi se dădeau de pomană colăcei și turte dulci cu miere, ca să se îndure sfântul Haralambie și să nu dea drumul la ciumă.




coded by nessus