29 august este o dată cu o semnificație specială în calendarul creștin-ortodox, dar și în cel romano-catolic, în această zi făcându-se pomenirea martiriului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, căruia i s-a tăiat capul la porunca lui Irod Antipa, fiului celui care i-a omorât pe cei 14.000 de prunci din Bethleem „de doi ani și mai jos”, pentru a-l ucide pe Hristos. Dând poruncă să se taie capul Sfântului Ioan, Irod Antipa a respectat promisiunea făcută Salomeei, fiica Irodiadei, soția fratelui său, Filip, cu care trăia, oferindu-i ca dar, pe o tipsie, capul proorocului care-l mustra zicându-i: „Nu ți se cade să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău”.
Această zi, numită în popor Crucea-Mică, Sfântul Ioan de Toamnă sau Sfântul Ioan Cap Tăiat, era cinstită de țăranul român prin nelucrare, dar și printr-o serie de interdicții puse în legătură cu modul în care a sfârșit Botezătorul Domnului.
Astfel, conform tradiției populare, în această zi nu se taie nimic cu cuțitul, ci totul se rupe cu mâna, nu se mânâncă fructe și legume cu forme ce amintesc de capul Sfântului Ioan sau de sângele vărsat: mere, pere, nuci, tomate, pepene roșu, varză roșie. Pentru că, după tăiere, capul a fost așezat pe o tipsie, în această zi nu se mănâncă nici din blid, dar nici de pe tipsie.
Se spune că Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză de șapte ori și tot de atâtea ori a înviat, de aceea în popor sărbătoarea mai este numită și Ioan Taie Capul pe Varză.
În această zi, cei care se făceau vinovați de păcate grele începeau să țină post sec până pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, adică „de la cruce până la cruce”. În această perioadă se putea mânca doar o turtă de grâu sau de mălai coaptă în spuză, pe care cel care postea trebuia să și-o prepare singur și să nu permită nimănui să o atingă. Cei cu păcate mai ușoare aveau voie să mănânce și poame. În acest răstimp, nu se dormea în pat, ci pe pământ, de preferat fără așternut, doar cu o pernă umplută cu paie.
