Sistemul de construcţie este cel tradiţional în Dobrogea. Fundaţia este alcătuită din piatră de carieră luată din apropierea comunei Saraiu. Temelia putea fi numai un pat de pietre mărunte, numit ,,saur”, pe care se aşezau apoi chirpicii sau putea fi o fundaţie solidă pentru construirea căreia era necesară săparea unui şanţ de 0,30-0,50 m. Pereţii sunt din chirpici , lipiţi cu ceamur. Pereţii au câte 4-5 straturi succesive. Şarpanta este din lemn autohton, rareori se foloseşte lemnul de bard cumpărat din târguri. Învelitoarea este din tablă de culoare neagră.
De subliniat că învelitoarea este din tablă, deşi este cunoscut faptul că tabla a fost introdusă mai târziu ca material, necesitând foarte mult lemn pentru prinderea bucăţilor de tablă. De aici reiese faptul că proprietarii erau oameni înstăriţi.
Locuinţa datează cu aproximaţie din primul deceniu al secolului al XX-lea. Nu mai este locuită, iar starea de conservare este mediocră, având nevoie de unele recondiţionări (ferestrele au fost sparte, iar învelitoarea prezintă unele deteriorări).
Tipul de plan: Casa se înscrie în timpul de plan tricelular, cu tindă mediană şi două odăi laterale. Casa prezintă un balcon, în dreptul tindei, susţinut de 4 stâlpi din lemn. Prispa este situată pe o singură latură- la faţadă şi este asociată cu stâlpi din lemn păstrând culoarea naturală a lemnului şi nefiind decoraţi.
Odăile sunt luminate de câte două ferestre bipartite, având lemnăria de culoare verde. Accesul în locuinţă se realizează prin tindă(uşii de acces, din lemnărie de culoare verde fiindu-i adosată în partea superioară o fereastră orizontală). Uşa este încadrată de două ferestre bipartite înguste cu lemnărie de culoare verde. Locuinţa este orientată spre curte, fiind paralelă pe uliţă. Pereţii sunt văruiţi în bleu şi prezintă în partea inferioară un brâu lat de culoare albastră. Învelitoarea este în patru ape din tablă.