Costume populare românești din expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța (I)

Costumul popular reprezintă cartea de identitate a poporului român. Deși este de o impresionantă unitate în ceea ce privește elementele sale fundamentale (materia primă din care este realizat, croiul, dispunerea ornamentelor și cromatica), portul românesc tradițional cunoaște diferențieri zonale care îi sporesc farmecul. Muzeul de Artă Populară Constanța deține o valoroasă colecție de costume populare, o parte din ea fiind prezentată în expoziția permanentă. Sunt expuse costume de sărbătoare din toate provinciile istorice: Moldova (Suceava, Vrancea), Muntenia (Buzău, Muscel, Teleorman, Argeș), Oltenia (Romanați, Dolj, Olt, Mehedinți), Banat (Timiș, Caraș-Severin), Transilvania (Pădureni, Sibiu, Sălaj, Valea Târnavelor, Arad, Țara Zarandului, Maramureș, Oaș, Bistrița-Năsăud, Cluj) și Dobrogea. O serie de fotografii de mari dimensiuni, amplasate deasupra vitrinelor, din care se poate observa cum se purta costumul de sărbătoare în satul tradițional completează expoziția permanentă.

Moldova

Costumul popular românesc din Moldova ilustrează cel mai bine principiul unitate în diversitate, piesele de bază păstrând aici formele arhaice, aici creându-se însă și piese specifice, precum pânzătura de acoperit capul sau mâniștergura.

Cele două cămăși de sărbătoare din Bucovina, prezente în expoziția muzeului, respectă tipologia cămășii cu altiță, încreț și râuri fiind încrețită la gît cu un șnur (brezerăru).

Costumul de femeie din Suceava se încadrează în tipologia costumului moldovenesc cu fotă, așezată peste cămașa cu poale, cu altiță, încreț alb și și râuri negre. Fota din lână cu fond negru conferă o notă de eleganță costumului prin folosirea firului metalic argintiu, care se regăsește în registrele verticale de vărgi, care ornamentează părțile vizibile din față ale fotei strânsă la mijloc cu bete. Nota de culoare a fotei cu fond negru este dată de cele două registre de la poale, primul țesut cu roșu, iar ultimul cu o nuanță de turcoaz și alesături policrome. La acoperământul capului s-a folosit ștergarul cu decor năvădit, învărgat la capete.

Portul femeiesc de sărbătoare din Vrancea se înscrie tot în tipologia costumului cu fotă. Și în această zonă, fota din lână neagră, strânsă în talie cu bete, este bogat ornamentată cu fir metalic dispus în registre verticale. Cămașa cu poale este somptuos brodată, cu fir metalic și motive geometrice tratate cu negru și vișiniu, dispuse în registre compacte pe piept și mâneci. Foile de pânză, folosite la realizarea trupului cămășii și mânecilor, sunt încheiate cu cheițe portocalii, aceasta fiind o notă distinctivă a cămășii femeiești din zona etnografică Vrancea. Pe cap este așezat ștergarul lung din bumbac învărgat pe toată suprafața.

Cele două costume bărbătești de sărbătoare din Vrancea, prezente în expoziția permanentă a muzeului au ca note comune ițarii din stofă albă de lână și brâul țesut la război cu vărgi policrome dispuse vertical, ceea ce conferă zveltețe ținutei. Diferențele sunt vizibile la cele două cămăși ample și drepte, până la genunchi, confecționate din pânză albă de bumbac, cămașa fiind piesa de rezistență a costumului. La una dintre cămăși decorul este mai discret fiind cusut cu mătase albă, la guler, gură cămășii și mâneci. Cealaltă cămașă are o notă aparte de prețiozitate aparte conferită de firul auriu cu care s-au realizat cusăturile ornamentale.

Muntenia

În Muntenia, costumul tradițional, în special cel de femeie, are o remarcabilă valoarea artistică, elementele sale caracteristice fiind fastul și eleganța, ridicate la grad de artă în Muscel și Argeș, dar și în alte zone etnografice. O notă aparte este dată de folosirea firului metalic și argintiu, a fluturilor (paietelor) și mărgelelor folosite în broderia și alesăturile pieselor de costum.

Costumul de Buzău se remarcă prin eleganță. Motivele florale și fitomorfe de pe piept și mâneci, ies în evidență pe fondul alb al cămășii și se potrivesc perfect cu fota cu capetele roșii învărgate și ornamentate suplimentar cu alesături policrome. Fota este încinsă peste cămașă cu bete, iar pe cap se poartă maramă din borangic cu alesături.

În expoziție este prezentată și o cămașă femeiască fără poale din zona Buzăului, cu foile încrețite în jurul gâtului, cu altiță croită separat. Aproape întreaga suprafață a cămășii este brodată cu negru.

Costumul de Muscel, inclus în tipologia costumului cu fotă, este remarcabil prin valoarea sa artistică. Fota cu fond negru este ornamentată pe toată suprafața cu fir metalic auriu și argintiu, accentul fiind, prin compoziții compacte cu motive preponderent geometrice, pe poale și pe părțile vizibile în față. Cămașa musceleană se individualizează prin mânecile foarte lungi, strânse pe mânecă și prin amplitudinea decorului, într-o cromatică mai sobră, în contrast cu strălucirea fotei, care ajunge să acopere aproape întreaga suprafață a pieptului, motivele frecvent întâlnite fiind spiralele și „S”-urile. Marginile portocalii ale pânzei sunt o adevărată emblemă identitară a zonei etnografice Muscel. Ansamblul vestimentar este întregit de o maramă amplă și fină din borangic, cu alesături.

La costumul bărbătesc, piesa de rezistența este cămașa dreaptă, până la genunchi, brodată la guler, gura cămășii, mâneci și poale cu fir metalic auriu. Peste cămașă se încinge chimirul masiv din piele.

La costumul femeiesc din Argeș, nota distinctă este dată de prezența fotei de mici dimensiuni, care nu cuprinde tot corpul, motiv pentru care este asociată cu o catrință în față, ambele piese având de regulă aceeași cromatică și același registru ornamental, formând un ansamblu unitar, așa cum se poate observa și la costumul din expoziția permanentă. Fota este bogat decorată cu alesături policrome florale și geometrice, la realizarea ei, dar și a catrinței folosindu-se din abundență firul metalic. Cămașa cu mâneca răsfrântă (o altă notă distinctă a zonei), cu altiță, încreț și râuri, este bogat ornamentată, armonizându-se cromatic cu fota și catrința, folosindu-se și fluturii în decor. Marama amplă și diafană din borangic cu alesături întregește ansamblul vestimentar.

Portul popular de femeie din Teleorman face parte din tipologia costumului cu două catrințe (boscele). Specifică zonei este catrința din lână cu trup roșu învărgat, așa cum se poate observa și la costumul prezent în expoziția permanentă. Cămașa are un decor bogat, cu vișiniu, la realizarea căruia s-au folosit și fluturii metalici. Capul este acoperit cu marama din borangic cu alesături.

Oltenia

Costumul popular din Oltenia se încadrează în tipologia generală a portului românesc cu două catrințe, așa cum se întâlnește în Olt, de exemplu, și vâlnic încrețit.

Portul tradițional de femeie din zona etnografică Romanați face parte din tipologia costumului cu vâlnic căruia i se asociază în față o catrință, numită zonal boscea. Vâlnicul cu fond roșu realizat din două foi țesute din lână, unite pe orizontală, este încutat foarte mărunt fiind decorat cu grupaje de vărgi dispuse vertical și alesături. Cămașa are altița și râurile de pe mâneci și piept cusute cu vișiniu, iar încrețul este policrom, motivelor decorative fiindu-le asociate fluturi metalici. Capul este acoperit cu maramă, cu frumoase alesături, în tonuri discrete, „cârpa de borangic” fiind prezentă în toată Oltenia.

În expoziție este prezentată și o casacă din Romanați, din dimie albă, dată la piuă, fără mâneci, cu clini, bogată ornamentată pe piepți și pe margini cu găitane colorate, asociată unei cămăși bărbătești albe din bumbac, amplă, cu ajur la mâneci.

Și costumul din zona Dolj face parte din tipologia costumului cu vâlnic încutat căruia îi este asociat în față o catrință. Cămașa fără poale, cu mânecile slobode, prezentă la costumul din expoziția muzeului constănțean, se remarcă prin decorul realizat cu roșu și cu mărgele transparente, dispus sub formă de unghi pe piept, dar și pe mâneci.

Costumul de femeie din zona etnografică Olt se încadrează în tipologia costumului cu două catrințe (zăvelci). Specific portului de sărbătoare este catrința vânătă cu betea, țesută din lână cu bumbac bleumarin și acoperită în întregime cu motive geometrice, conturate cu fir metalic, așa cum se poate vedea și în expoziția permanentă. Cămașa cu poale din pânză de bumbac învărgată este decorată pe piept, mâneci și poale cu motive florale albastre și roșii. O maramă din borangic, cu alesături florale din bumbac alb și mătase albastră și grupaje de vărgi ajurate, întregește ansamblul vestimentar.

Zona etnografică Mehedinți este prezentată În expoziție prin două costume de sărbătoare în două variante: cu vâlnicul creț negru, ornamentat opulent cu beteală argintie, decorul fiind compact pe poale și cu vâlnicul țesut integral din lână, învărgat pe verticală, cu alesături policrome. La costumul cu vâlnic cu betea, cămașa încrețită în jurul gâtului, cu broderia dispusă pe piept și pe mâneci în râuri oblice, se remarcă printr-o sobrietate reținută în contrast cu opulența firului metalic care ornamentează vâlnicul. La costumul cu vâlnic din lână, cămașa încrețită la gât are altiță, încreț și râuri.

Banat

Costumul popular românesc oferă date importante despre statutul celui care îl poartă: vârstă, stare civilă și materială. Pentru Banat există o piesă de costum care precizează foarte clar statul civil al purtătoarei: opregul (catrință cu franjuri) purtat în față. Această piesă unicat, purtată pereche, în față și spate, doar de fetele nemăritate, individualizează costumul tradițional din Banat. După căsătorie, opregul din față este înlocuit cu o catrință țesută, în expoziție fiind prezente ambele variante de costume. „Petecul“ opregului, de care se atașau franjurii de lână policromă, era țesut din lână și brodat, aproape integral cu fir auriu sau argintiu. Cămășile albe cu broderie spartă întregesc ansamblul vestimentar, alături de cepsele cu alesături policrome, specifice zonei. Expusă este și o cămașa din pânză de bumbac cu o broderie cu fir auriu pe mânecă, de un mare rafinament.