În calendarul popular, și lunile anului au fost personificate în tineri sau bătrâni, înzestrate cu atribute care urmăreau sa redea caracteristicile fiecărui anotimp. Lunile de primăvară – Mărțișor (martie), Prier (aprilie) și Florar (mai) sunt reprezentate de tineri furtunoși. Lunile de vară – Cireșar (iunie), Cuptor (iulie) și Gustar (august) figurează ca bărbați maturi și vrednici. Lunile toamnei – Răpciune (septembrie), Brumărel (octombrie), Brumar (noiembrie) sunt reprezentate ca făpturi îmbătrânite înainte de vreme. Lunile iernii – Undrea (decembrie), Gerar (ianuarie) și Făurar (februarie) aveau atributele unor moși răutăcioși și capricioși.
În calendarul popular erau înrădăcinate practici de prevestire a timpului. La început de an gospodarii cercetau în foile de ceapă caracterul vremii în cele 12 luni ale anului, ploioase sau secetoase, prielnice sau nu roadelor bogate. Sau erau transmise cutume observaționale precum: viforul ce nu vine în Făurar se răzbună de Paște, tunetele din Mărțișor arată an mănos, Prier frumos – vară ploioasă, mușuroaie de furnici în luna lui Cuptor anunță iarnă grea, mult senin și soare în Brumar, epidemii peste an.
(după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu – Credințe și superstiții românești)
