Expozitie permanentă: Sala Icoane
Valoroasei colectii de icoane pictate pe sticlă îi este rezervat spatiul de etalare de la parterul muzeului unde, după principiul evolutiei cronologice si stilistice, sunt alăturate piese provenind din cele mai cunoscute ateliere rurale si urbane ale Transilvaniei: Nicula, Gherla, Scheii Brasovului, Maierii Albei Iulia, Mărginimea Sibiului, Făgăras, Laz si Lancrăm. Datarea celor mai vechi exponate apartinând creatiei iconarilor niculieni, cei care au experimentat întâia oară o tehnică artistică de sorginte central europeană, difuzată prin intermediul unor negustori străini ce au favorizat pătrunderea de piese de cult austriece și boemiene în spatiul nordic al Ardealului, se opreste la mijlocul veacului al XVIII-lea. Ca fenomen de masă, pictura pe sticlă înregistrează în cea de-a doua jumătate a veacului trecut o desprindere fermă din anonimat a unor mesteri tărani dobândind constiinta actului artistic împlinit, retinându-l ca moment în desfăsurarea sa temporală și însotindu-l cu propriul nume, când au cunoscut, precum Savu Moga din Arpasul de Sus, aprecierea comunitară a talentului lor.
Tematica iconografică a picturii transilvănene pe sticlă atestă interesul de care s-au bucurat în rândul comanditarilor tărani reprezentările dramei patimilor christice, ale miraculoasei Învieri sau ale misterului euharistic, căruia occidentul creștin al veacului al XVIII-lea îi consacrase, în varianta Teascului mistic, o expresie stilistică barocă atât de diferită de simbolica formulare postbizantină propusă de lumea ortodoxă si numită Isus- vită de vie.
Fervoarei cultului mariologic îi datorăm frecventa mare în mediul rural a reprezentărilor Maicii Domnului cu Pruncul, ce însotea ca o promisiune de rodire mult dorită orice cuplu de tineri în pragul căsătoriei, dar si a acelei Îndurerate Maici a Domnului asistându-si Fiul la supliciul răstignirii.
Din sirul sfintilor patronimici si protectori, au fost solicitate reprezentările Sfântului Gheorghe, patronul regimentelor de grăniceri din nordul Ardealului, apărătorul, alături de Sfântul Ioan, al sănătătii vitelor din grajd si al recoltelor adunate în hambare, ale Sfântului Haralambie, patronul tăbăcarilor si protectorul vietii amenintate de flagelul ciumei, ale prorocului Ilie, cel care rostuieste, asemeni Sfântului Florian al catolicilor, sorocul ploii, grindinei, fulgerului si este ales ca patron al cărutasilor si al breslei cojocarilor, ale Sfântului Nicolae, protectorul pescarilor si al fetelor lipsite de zestre sau ale Sfintei Paraschiva, cea mai venerată dintre mucenite.
