Joia Mare din Săptămâna Patimilor este o zi cu o semnificație aparte în calendarul popular.
Este ziua în care se vopsesc și se încondeiază ouăle, dar și joia în care au loc o serie de obiceiuri legate de cultul morților. Acum au loc ultimele pomeniri ale celor răposați din Postul Mare, mormintele se curăță și se tămâiază.
Se crede că miercuri seară se deschid mormintele, iar sufletelor celor răposați se întorc să petreacă cu familiile lor. De aceea, în această zi se împart alimente ritualice: colivă, pâine și vin, acesta din urmă fiind pus în căni de lut speciale numite „joimărițe”.
În anumite zone ale țării, în Joia Mare, se aprindeau focuri pentru cei adormiți în ogrăzi, grădini, cimitire și chiar în curtea bisericii. Se spune că acestea focuri rituale, numite și Focuri de Joimari, erau patronate de către Joimăriță, personaj mitologic.
Soră cu Mumă Pădurii, sălășluind în codri neatinși de om, Joimărița era inofensivă în timpul anului. Ieșea din sălașul ei doar în Joia Mare, pentru a verifica dacă fetele și au nevestele tinere au fost harnice și au tors toată cânepa. Dacă nu au terminat-o de tors, ci dimpotrivă au ars ceea ce a rămas nelucrat, leneșele erau pedepsite neîntârziat, prin arderea degetelor de la mâini.
De pedeapsa Joimăriței nu scăpau nici flăcăii și bărbații leneși, care nu îngrijiseră cum se cuvine vitele, pe timpul iernii, dar nici cei care nu reparaseră gardurile până de ziua ei.
În Joia Mare, toți creștinii trebuie să participe la Denia celor 12 Evanghelii, o slujbă de un tragism covârșitor. Se mai păstrează din bătrâni obiceiul să se înnoade în această seară o funie mai groasă la fiecare citire a Sfintei Evanghelii, pentru ca apoi, la mari cumpene, să fie desfăcut câte un nod.
