Muzeul Satului Dobrogean de la Mănăstirea Dervent a început să prindă contur prin adăugarea de noi anexe gospodărești și a unei fântâni de la începutul secolului al XX-lea, care întregesc imaginea satului dobrogean tradițional.
Săptămâna trecută, o echipă de specialiști condusă de directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru, formată din conservatori și restauratori, s-a ocupat de conservarea pieselor care alcătuiesc interiorul casei țărănești de la Oltina.
Această casă reprezintă un important punct de atracție pentru pelerinii care vin la mănăstire, fiind rod al strădaniei comune depuse de starețul lăcașului monahal, părintele Andrei Tudor, și de directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, dr. Maria Magiru, cea care, încă din anul 1976, a desfășurat o importantă activitate de cercetare științifică pentru conservarea arhitecturii tradiționale dobrogene. Casa a fost cumpărată în anul 2004 de la urmașii familiei Deacu și strămutată de la Oltina (comună locuită de români, menționată pentru prima dată în defterul turcesc de la 1573) în anul 2005, în spatele stăreției.
Au fost păstrate piatra de la temelie, fragmente din prispa cu parapet, grinzile de peste beci și ușa de la beci. Temelia s-a completat cu piatră de carieră întocmai cu cea originală fiind refăcută de meșteri cioplitori în piatră, au fost tocmiți țărani care să facă chirpici, acoperișul a fost acoperit cu olană, astfel încât în 2006 casa era gata.
A urmat reconstituirea elementelor de arhitectură interioară, casa fiind formată dintr-o tindă compartimentată și în bucătărie, cu două camere laterale: una în stânga, unde era camera de zi în care se desfășurau toate activitățile gospodăriei, și camera curată, pe dreapta. A fost reconstituit patul din pământ bătut specific Dobrogei și soba oarbă. La bucătărie s-a reconstituit soba cu plită, iar în camera curată, soba, patul cu tăblii, lada de zestre, o masă și o banchetă. Aceste lucrări au fost finalizate în anul 2011.
A urmat o nouă etapă: organizarea interiorului, pentru care starețul mănăstirii a făcut apel către sătenii din zonă. Piesele strânse au fost selectate și repartizate în camere de către coordonatorul științific al proiectului, dr. Maria Magiru.
În camera de zi a fost așezat războiul de țesut, montat chiar de părintele stareț, a fost refăcut colțul cu patul, cu fețe de perne și țesături de perete specifice Dobrogei, cu icoana în colțul de răsărit. Pe jos au fost puse rogojini și preșuri.
Camera curată cuprinde piese de mobilier cumpărate de țarani din ateliere urbane: patul cu tăblii, lada de zestre, masa dreptunghiulară, oglinda cu ramă, mașina de cusut, canapeaua pe care sunt așezate piese de costum de parcă le-ar aștepta pe membrii casei să le îmbrace. Pe jos au fost așternute foițe de lână, iar la ferestre, perdele din borangic.
Toate obiectele care alcătuiesc interioarele sunt sub supravegherea atentă a specialiștilor Muzeului de Artă Populară Constanța, care acționează profesionist asupra conservării acestora periodic.
În imediată vecinătate a casei tradiționale de la Oltina au început deja lucrările pentru construirea unei anexe gospodărești, cu rol de depozitare, care va avea stâlpi din lemn și acoperiș din olană. Aici vor fi adăpostite elemente de tehnică populară, folosite în viticultură: un teasc cu cumpănă, cu teasc cu șurub și o corâtă, realizate din lemn în prima jumătate a secolului al XX-lea.
De asemenea, lângă casa tradițională de la Oltina perfect conservată va fi amplasată o fântână veche de peste o sută de ani, care a fost așezată cândva între Canlia și Pîrjoaia (denumirea veche a satului Izvoarele). Fântâna are doi stâlpi din piatră și o arcadă cu inscripție referitoare la meșterii care au ridicat-o și la anul construcției (1904). Gura fântânii este formată dintr-un bloc de piatră pe care se observă urmele funiilor cu ajutorul cărora s-a tras apa din fântână. Stâlpii au capitel și arc. La mijlocul arcului există un orificiu de care era prins scripetele care ajuta la tragerea găleților cu apă. Fântâna este realizată din piatră dobrogeană – calcar sedimentar cu scoici din zona carierei de la Gârlița, pe valea Chesenii Mari.
Lucrările de extindere la Muzeul Satului Dobrogean de la Mănăstirea Dervent continuă.
