Pe 24 februarie, în satul tradițional este celebrat Dragobetele, patron al iubirii, dar și al păsărilor, deoarece începând din această zi înaripatele nemigratoare se strâng stoluri, se împerechează și își construiesc cuiburi, de unde și numele de „Logodna păsărilor”. Pentru că în această zi încep să apară primele semne ale reînvierii naturii, lui Dragobete i se mai spune și Cap de Primăvară.
În panteonul românesc, Dragobete este un zeu tânăr, șugubăț de unde și zicala „Dragobetele sărută fetele“. El este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, în cea greacă. După unele legende se crede că Dragobete ar fi fiul Babei Dochia, căsătorit cu fata pe care soacra cea rea o supune la tot felul de probe grele.
Pentru feciorii și fetele din satul tradițional românesc, dar și pentru tinerii proaspăt căsătoriți, ziua de Dragobete avea o semnificație specială și trebuia marcată ca atare. De aceea, pe 24 februarie, ei trebuiau să facă Dragobetele împreună, adică se întâlnească și să glumească, pentru a fi îndrăgostiți tot timpul anului.
Dacă de Dragobete era zi frumoasă, fetele și flăcăii se adunau în cete și porneau în căutarea primelor flori ale primăverii: ghioceii și brândușele. Dacă timpul era nepotrivit, mohorât sau ploua, fetele se adunau prin case, la prietene și rude, unde mai târziu veneau și băieții din vecinătate, pentru a face Dragobetele.
Deoarece era o sărbătoare a dragostei, deci a cuplului, ziua se ținea pentru trai bun în familie, iar bărbații aveau grijă să nu se certe cu nevasta și cu nicio altă femeie, pentru a nu le merge rău.
De Dragobetele, femeile bătrâne făceau „de dragoste” pentru cele tinere. De asemenea, pentru a fi drăgăstoase și frumoase tot anul fetele și tinerele neveste își făceau rezerve de apă din zăpada netopită până la Dragobete, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.
Deși se spunea că de Dragobete nu este bine să lucrezi, pentru a nu a se strica ouăle de sub cloșcă sau pentru a nu mânca lupii animalele, în unele zone ale țării se considera că pe 24 februarie este bine a începe orice lucru, pentru că aducea spor, se scutura și se așeza în casă, „ca să vie binele și averea”.
Deoarece sărbătoarea Dragobetelui din calendarul popular coincide cu Întâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul din calendarul creștin ortodox, pe 24 februarie este sărbătorit și Sântion de Primăvără.
