Învierea Domnului, cel mai mare praznic al creștinătății, este așteptată cu mare bucurie în satul tradițional. În timpul Postului Paștelui (cel mai mare și mai aspru din an) o atenție deosebită se acordă și curățeniei, nu doar celei sufletești și trupești. De aceea, pentru ca marea sărbătoare să fie întâmpinată așa cum se cuvine, cu masa îmbelșugată și casa curată, o atenție sporită este dedicată, în ultimele zile ale postului, acestor aspecte.
Casa toată trebuie să fie curată, în bună rânduială, toate țesăturile scoase la aer și la însorit, iar costumele de sărbătoare, din care ies în evidență cămășile, lucrate în timpul Postului Mare, pentru a fi gata de Înviere, pentru mers la biserică, dar și la hore, își așteaptă și ele locul cuvenit în „camera curată”.
Pe lângă pregătirea bucatelor tradiționale (pască, ouă vopsite și/ sau încondeiate, cozonaci și preparate din miel) un rol deosebit se acordă curățeniei casei și întregii gospodării.
Gardurile sunt reparate, iarba care a crescut prea mare, smulsă, grădina în care cresc flori pentru dus la biserică, în Săptămâna Mare, și la cimitir, este plivită de buruieni.
O străveche credință spune că cine nu termină de făcut treaba până în Sâmbăta Mare nu e bine văzut de Dumnezeu, iar moartea îl va găsi nepregătit.
Cei care doresc să afle cum arăta locuința țărănească dobrogeană în bună rânduială sunt așteptați la Muzeul de Artă Populară Constanța, pentru a vedea expoziția temporară „Gospodăria tradițională în Dobrogea”.
Pornind de la planimetria casei tradiționale dobrogene, expoziția reconstituie cele trei spații de organizare a locuinței: odaia de zi sau camera de locuit, în care familia își ducea traiul zilnic, tinda cu vatra și „camera curată”.
În odaia de locuit, unde femeile desfășurau activități legate de industria casnică textilă (tors, țesut), un loc important îi era acordat războiului de țesut, așezat întotdeauna lângă fereastră, de unde venea lumina naturală.
Tinda, încăperea centrală a casei, acolo unde era amplasată și vatra, este reconstitută prin prezentarea inventarului gospodăresc specific, format din obiecte din lemn (covata pentru frământatul și dospitul pâinii, linguri, linguroaie, forma de pâine, bota pentru apă, putineiul pentru bătutul untului, măsuri de făină și mălai), vase din aramă (căldări, tingiri cu capac, farfurii, ghiumuri), precum și ștergare de uz, țesute din bumbac.
În această perioadă, tinda devenea locul central al pregătirilor gastronomice de Paște. Expoziția este completată cu imagini de arhivă, unde un loc important îl ocupă cuptorul de copt pâine și cozonac, situat afară, în aer liber.
Însă punctul central, de maxim interes, îl ocupa „camera curată” sau „camera bună”, în care se derulau faptele de ceremonie, se găzduiau oaspeții și se păstrau cele mai frumoase țesături, precum și zestrea fetelor de măritat. Aspectul ei sărbătoresc era și mai intens în acest zile de praznic. La loc de cinste se aflau țesăturile (așternuturi de pat, scoarțe, foițe, perne, cearceafuri, ștergare, fețe de masă), grupate în „colțul cu patul” și pe lada de zestre, aflată lângă pat.
Ca în orice casă de creștin, punctul de greutate al acestei încăperi îl reprezintă peretele de răsărit cu icoana protectoare, încadrată de obicei de un ștergar țesut din borangic și bumbac, ales la capete cu motive tradiționale dobrogene: cocoșii afrontați, păsări de baltă, vița-de-vie și ciorchinele de struguri, motive florale și vegetale.
