În Sâmbăta Mare se fac ultimele pregătiri pentru cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului.
Această zi este consacrată făcutului aluatului simbolic nelipsit de masa de Paști: pasca. Cojile de ouă folosite pentru pască nu se aruncă, ci se pun pe o apă curgătoare, pentru a ajunge în ținutul unde locuiesc Blajinii și a le vesti Învierea Domnului.
Se zice că dacă pomii nu rodesc, în Sâmbăta Mare, gospodina trebuie să-și șteargă de ei mâinile pline de aluat.
Tot în Sâmbăta Mare, se pot vopsi și ouăle, dacă acest lucru nu a fost făcut deja în Joia Mare.
Odată terminate preparatele tradiționale pentru masa de Paște – ouă vopsite, pască, friptură de miel – acestea se pun în coș, alături de vin, și se așază pe masă, în camera curată. Cu acest coș, se merge la slujba de Înviere, iar dimineața, după terminarea Sfintei Liturghii, alimentele tradiționale se vor sfinți și numai după aceea vor fi consumate.
Ouăle se ciocnesc după anumite reguli nescrise. Mai întâi ciocnesc cei vârstnici și bărbații cu formula „Hristos a Înviat!”, iar cel al cărui ou este ciocnit răspunde „Adevărat a Înviat!”.
Se crede că toți cei care vor ciocni ouă de Paște se vor întâlni pe lumea cealaltă
Conform tradiției, de Paști este bine ca în apă de spălat pe față să se pună un ou roșu, pentru a fi rumeni și ușori ca oul, și un bănuț din argint, pentru a le merge bine tot timpul anului și a fi curați ca argintul.
Lumânarea de la Înviere se păstrează și se aprinde în vreme de furtună.
