Printre vechile icoane țărănești transilvănene pictate pe sticlă, aflate în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanţa, se regăsește și una care surprinde momentul Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, așa cum este descris în Noul Testament.
Icoana cu tematica Schimbarea la Față a Domnului, de mici dimensiuni, având o ramă din lemn ce poartă patina timpului, a fost pictată în secolul al XIX-lea într-un atelier din vestitul centru de iconari Mărginimea Sibiului. Ea relevă importanța pe care țăranul român o arăta acestei sărbători cu dată fixă (6 august) din calendarul creștin ortodox.
Compoziția picturală este dominată de Iisus Hristos, înfățișat desculț pe muntele Taborului, care are dimensiunile unui deal înverzit, pentru a pune în valoare măreția Fiului Lui Dumnezeui. De o parte și de alta a Sa, stau desculți, pe nori pictați cu albastru de cobalt, doi mari prooroci ai Vechiului Testament: Moise cu Tablele Legii și Sfântul Ilie. La picioarele lui Iisus, în genunchi și copleşiţi de minunata înfăţişare a Celui care își arată dumnezeirea (fața Sa strălucea ca soarele, iar veșmintele Sale erau albe ca zăpada, conform evangheliștilor), se află cei mai apropiaţi ucenici ai Săi: apostolii Petru, Iacov şi Ioan.
În tradiția populară, de Schimbarea la Față, numită și Obrejenie, se răcesc apele, iar din acest moment nimănui nu îi mai este îngăduit să se scalde. Tot de azi începe să se îngălbenească frunza codrului, berzele își iau zborul spre țările calde „ducând rândunelele pe spate”, iar șerpii, șopârlele și insectele intră în pământ, pregătindu-se pentru iarnă.
În această zi, toate florile și buruienele dau înapoi și încep să se veștejească, iar cine nu respectă această zi se va usca ca ele. Totuși, în această zi se culeg ierburi de leac, precum avrămeasa, mușețelul și leușteanul.
De Obrejenie se dă dezlegare la struguri, care se duc la biserica pentru a fi sfințiți, înainte de a fi consumați. Odinioară, cel ce gusta prima boaba de strugure de Schimbarea la Față spunea „Boabă nouă în gură veche“.
