La Editura „Monitorul Oficial” a apărut recent, în condiții grafice deosebite, volumul „Muzeul de Artă Populară Constanța. Istoric. Colecții. Expoziție”, semnat de Maria Magiru, care constituie un amplu studiu științific privind etnografia Dobrogei, de la începuturi, înainte de anul 1878, până în prezent.
Lucrarea va fi lansată într-un cadru festiv, atunci când contextul epidemiologic va permite acest lucru.
Volumul prezintă în șapte capitole distincte evoluția cercetării etnografice în Dobrogea, pornind de la documente de arhivă și presa veche până la constituirea și dezvoltarea colecțiilor Muzeului de Artă Populară Constanța.
Un loc special îl ocupă cercetarea de teren din satele dobrogene, care s-a desfășurat între anii 1972-1985, cu achiziții reprezentative pentru români, aromâni, turci, tătari, bulgari, ruși lipoveni, germani, greci și armeni.
Începând cu anul 1986, cercetarea s-a extins în toate zonele etnografice ale țării, astfel încât colecțiile Muzeului de Artă Populară s-au îmbogățit considerabil, instituția de cultură devenind de cuprindere națională. Acest aspect se reflectă și în capitolul care prezintă expoziția permanentă, structurată pe colecții: icoane pe sticlă, obiecte de cult și icoane pe lemn, meșteșugul prelucrării metalelor, prelucrarea artistică a lemnului, ceramică, țesături pentru decorul interiorului, costum popular de sărbătoare, podoabe și altele.
„Această prezentare de-a dreptul panoramică făcută aici de dr. Maria Magiru (n.r. – directorul Muzeului de Artă Populară Constanța) exprimă nu doar un efort sistematic asupra cercetării și înțelegerii culturii și civilizației țărănești, ci și o evaluare optimistă a rolului acestora de a servi ca resurse în progresul națiunii. Satul tradițional, țăranul și creația artistică a acestuia – bine înțelese și asumate ca părți ale identității specifice – pot asigura stabilitatea și dezvoltarea societății românești. Mai adăugăm că s-a făcut cercetarea îndelungă și sistematică din care a rezultat Muzeul – cartea de față, o redă desigur într-o formulă restrânsă – în temeiul metodologiei monografierii, instituită de sociologia gustiană”, scrie prof. univ. dr. Ioan Opriș în cuvântul-înainte al volumului.
