Pe 10 februarie, Biserica creştină îl prăznuieşte pe Sfântul Haralambie, mare mucenic, despre care se ştie că în timpul vieţii îi tămăduia pe cei bolnavi.
Potrivit legendelor, drept răsplată pentru credinţa sa, Haralambie a primit de la Dumnezeu stăpânirea asupra Ciumei, flagel de temut şi fără leac în secolele trecute. În lumea satului, grav afectată de molime, Sfântul Haralambie era considerat cel care putea opri bolile de orice fel, având putere chiar şi asupra Morţii.
De altfel, iconografia populară îl prezintă pe Sfânt ţinând la picioarele sale, în lanţuri, un schelet sau un monstru cu cap de om şi trup de animal, simbolizând Ciuma. Aceasta este ipostaza cea mai cunoscută a lui Haralambie, consacrat astfel ca protector împotriva Ciumei, pe care cu puterea sa o poate opri sau dezlanţui. Astăzi, deşi Ciuma a dispărut demult, creştinii îl cinstesc pe Sfântul Haralambie, pentru ca acesta să-i apere de toate bolile ce s-ar putea abate asupra lor.
Ziua de 10 februarie este respectată în toate zonele ţării, se fac praznice, se duc la biserică colivă şi colaci, se sfinţeşte apa cu care apoi se stropesc vitele şi grădinile. În popor, se crede că dacă plouă de ziua lui Haralambie va ploua apoi timp de 40 de zile.
În expoziţia permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanţa există trei icoane pictate pe sticlă care îl înfăţişează pe Sfântul Haralambie în veşminte arhiereşti, având la picioarele sale simbolul Ciumei. Icoanele au fost pictate în secolul al XIX-lea şi provin din Şcheii Braşovului, Ţara Oltului şi Făgăraş. Icoana din Ţara Oltului este datată 1887, autor fiind cunoscutul iconar Matei Ţimforea.
