Sfântul Haralambie, prăznuit de Biserica Ortodoxă în cea de-a zecea zi a lunii Făurar, se bucura de o mare prețuire în satul românesc de altădată. El era foarte respectat de țărani fiind protector împotriva ciumei, dar și al altor boli care făceau ravagii odinioară în rândul populației satelor și orașelor.
Conform tradiției, Sfântul Haralambie a fost mai întâi cioban la oi și a învățat de la un doctor leacul tuturor bolilor, vindecând fără plată pe cei care îi cereau ajutorul. Se spune că orice om care ține acest praznic prin post și nelucrare va fi ferit de boli tot timpul anului.
Dovezi ale cinstei pe care țăranul român i-o arăta Sfântului Haralambie sunt icoanele pe sticlă pictate în număr mare în secolul al XIX-lea.
În toate, el apare în veșminte de mare preot ținând într-o mână Sfânta Evanghelie sau cârja arhierească aurită, în timp ce cu cealaltă mână ține lanțul cu care este prinsă „ciuma”, sub forma unei ființe bizare, care stă la picioarele sale.
Într-o astfel de icoană, aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța, Sfântul Haralambie îi are, de o parte și de alta, pe Arhanghelii Mihail și Gavriil.
Icoana, realizată în secolul al XIX-lea, pictată pe glajă (sticlă) cu tempera și foiță de aur, la Șcheii Brașovului, a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1988.
