Sfântul Nicolae face parte dintre sfinţii pe care Biserica îi numeşte „Mari ierarhi şi apărători ai ortodoxiei”, fiind considerat un sfânt blând, aducător de noroc, protector al săracilor, văduvelor, copiilor, fecioarelor fără zestre, al acelei categorii de oropsiți ai sorții pe care îi ajută să depășească situații dificile.
În legendele populare, Sfântul Nicolae, numit Sân-Nicoară, apare drept păzitor al soarelui de pe cer, sosind pe cal alb ca deschizător al iernii. Tot el este călăuza și protectorul marinarilor și pescarilor, pe care i-a salvat de multe ori de la înec.
În tradiţiile româneşti, Sf. Nicolae îi pedepseşte pe cei care se abat de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini, aşa cum l-a lovit pe necredinciosul Arie, care se îndoia de Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Odată cu Sân-Nicoară se deschide ciclul sărbătorilor de iarnă, care vor culmina cu obiceiurile tradiţionale de Crăciun şi Anul Nou.
În satele dobrogene, în această zi se formează cetele de colindători.
În pictura țărănească, Sfântul Nicolae este reprezentat în mijlocul unei scene în care își dovedește milostenia față de fetele unui țăran sărac, cărora le aruncă pe fereastră trei pungi cu galbeni pentru a-și face zestre de măritat.
În imagine, icoana pe sticlă „Sfântul Nicolae”, pictată de meșterul popular Vasile Moldoveanu din Moreni (Dâmbovița).
Sfântul Nicolae este reprezentat în veșminte arhierești, ținând Evanghelia în mâna stângă și binecuvântând cu dreapta. În partea stângă a icoanei este redată legenda hagiografică a celor trei fete sărace care primesc bani de la Sfânt în urma rugăminților tatălui îngenuncheat. În medalioane sunt pictați Sfinții Petru și Pavel cu Evanghelia în mână, ca apărători ai creștinismului, iar în partea superioară apare inscripția „Sf. Ier. Nicolae”. Compoziția este completată de prezența elementelor decorative florale.
