În locuința tradițională, țesăturile ocupă rolul decorativ cel mai important definind stilul zonal al interiorului țărănesc. Muzeul de Artă Populară Constanța deține o impresionantă colecție de textile pentru decorul interiorului (ștergare, fețe de masă, cearceafuri, fețe de pernă, scoarțe, covoare, lăicere ș.a.), expuse pe provincii istorice: Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania. Fiecare provincie este marcată pe harta României, iar deasupra vitrinelor sunt expuse fotografii mari cu aspecte din interioarele țărănești zonale.
Dacă în Moldova, Dobrogea, Muntenia și Oltenia, centrul de greutate în decorul interiorului cade pe țesăturile de lână, în Banat și Transilvania accentul este pus pe țesături, în special pe ștergare, din rândul cărora se remarcă ștergarele de culme sau rudă, precum și cele de perete sau de cui. În expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța sunt prezentate ștergare din Banat, precum și din Transilvania, din următoarele zone etnografice: Bihor, Țara Zarandului, Mureș, Năsăud, Hunedoara, Brașov și Maramureș.
Banatul este prezent în expoziție prin ștergare de culme și de perete din Timiș, de dimensiuni variabile. Mijlocul din bumbac alb este învărgat cu roșu și negru, iar câmpul ornamental compact, de dimensiuni variabile, este dispus la capete fiind îmbogățit cu motive geometrice. Marginile acestora sunt împodobite cu dantele late, croșetate. Tot Banatul este reprezentat printr-o scoarță îngustă de o mare frumusețe artistică, țesută în tehnica Karamani sau a alesului cu tăieturi, din punct de vedere ornamental fiind predominante motivele romboidale.
Ștergarul de perete din Bihor, denumit și „felegă pentru farfurii”, în concordanță cu locul pe care îl ocupă, în jurul farfuriilor, se remarcă prin decorul geometric dispus la capete, ales peste fire cu bumbac roșu. În expoziție sunt prezente astfel de ștergare din bumbac. Această „bicromie” alb-roșu este prezentă și la fața de masă din două foi încheiate la mijloc cu o dantelă lată, croșetată cu bumbac. De asemenea, atât marginile ștergarelor cât și cele ale feței de masă sunt ornamentate suplimentar cu o dantelă croșetată.
Țara Zarandului este reprezentată prin ștergare de perete, cu mijlocul învărgat cu decorul de dimensiuni variabile, dispus la capete, țesut în tehnica Karamani, cu tăieturi. Și capetele acestor ștergare sunt ornamentate suplimentar cu dantele croșetate sau franjuri.
În Mureș se remarcă în cadrul textilelor de interior, pe lângă ștergarele lungi de perete, cu decor bogat dispus la capetele prevăzute cu dantele, fețele de pernă, așezate stivă pe lada de zestre, cu partea ornamentată aflată la vedere. De altfel, în această zonă a țării, fețele de pernă propriu-zise sunt realizate în special din cânepă, iar partea ornamentală, țesută din bumbac, decorată cu frumoase motive geometrice într-o cromatică vie, este atașată ulterior doar la capătul supus vederii.
Ștergarele conferă un aspect sărbătoresc și interiorului din Năsăud. Ștergarele de culme au registrele decorative dispuse la capete pe suprafețe mai late, în acest caz un capăt fiind țesut pe față, iar celălalt este țesut pe dos, pentru ca atunci când el este petrecut peste culme, să fie vizibil decorul de pe ambele fețe creându-se astfel o friză decorativă de mare efect artistic. Des întâlnit este motivul floral. La ștergarele de perete, așezate în jurul blidelor, decorul de la capete este mai îngust fiind adesea încadrat și de un grupaj de vărgi.
Hunedoara (Ținutul Pădurenilor) este reprezentată în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța prin ștergare lungi din bumbac cu decorul dispus la capete, câmpul central fiind încadrat de două registre mai înguste. Motivele decorative sunt în general geometrice, dar se remarcă și motivul pomul vieții în varianta „vasul cu flori”, tratat în culori mai deschise pe fundalul negru. Capetele ștergarelor sunt îmbogățite cu dantele late, croșetate, care conferă o notă de somptuozitate.
Reprezentative pentru zona Brașovului sunt ștergarele de perete foarte lungi care încadrează icoanele pe sticlă, blidele și ferestrele, așa cum se observă și în materialul foto-documentar care completează expoziția de bază a Muzeului de Artă Populară Constanța. Din acest motiv, decorul, pe un fond de culoare roșie, este dispus pe aproape toată suprafața, motivele decorative alese peste fire fiind geometrice. Cromatica de pe ștergare se poate observa și pe fața de masă din expoziția muzeului, realizată din două foi de țesătură încheiate cu cheițe. Suprafața întregii fețe de masă din bumbac alb este învărgată, decorul compact regăsindu-se la capete. Și în Brașov, ca în Mureș, fețele de pernă se realizau din cânepă, cu specificarea că în acest spațiu țesătura era învărgată cu bumbac. La partea supusă vederii decorul era țesut din bumbac.
Interiorul din Maramureș se remarcă prin nota sa de somptuozitate conferită de țesături, din rândul cărora ies în evidență, alături de ștergarele pentru împodobitul rudei, țesăturile din lână. În expoziția muzeului constănțean se află o scoarță maramureșeană din lână cu fondul roșu, pe care apare reprezentat pomul vieții în varianta „vasul cu flori”, tratat în culori calde, dispus după principiile alternanței și simetriei specifice artei populare românești.
Ștergarele, denumite „ștergură de cui” sau „ștergură de culme”, în funcție de locul ocupat, pe perete, în jurul blidelor sau al icoanelor sau pe culmea așezată desupra patului, au decorul dispus la capete, nota comună și definitorie a acestui tip de țesătură fiind dată de faptul că mijlocul este învărgat, vărgile de bumbac alternând cu cele de cânepă. Motivele ornamentale predominante sunt cele florale, dar se regăsesc și cele geometrice și avimorfe.
