Tradiții de Florii

În duminica ce precede Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, creștinii ortodocși prăznuiesc Intrarea Domnului în Ierusalim.

Numită și Duminica Floriilor sau Floriile, în amintirea faptului că Iisus Hristos a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic, sărbătoarea avea o importanță covârșitoare în satul tradițional.

Deși anticipează Săptămâna Patimilor, sărbătoarea constituie acum, la fel ca odinioară, un motiv de mare bucurie pentru întreaga familie.

În centrul sărbătorii stă salcia, arborele binecuvântat de Maica Domnului. Legenda spune că atunci când se ducea spre locul Răstignirii Fiului Său, Maica a dat peste o apă și a rugat salcia să se facă punte peste apă. Înduioșată de durerea, salcia i-a ascultat cererea, iar Fecioara a pășit peste celălalt mal. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu a binecuvântat-o, să fie dusă la biserică și sfințită, iar din lemnul ei să nu se facă cărbuni.

Mlădițele de salcie duse la biserică se culeg din ajunul sărbătorii. După ce sunt sfințite de preot, se aduc acasă, se pun la porți, la strașinele casei și la icoană, sub formă de coroniță.

Cu ramura de salcie, oamenii ating animalele din gospodărie, pentru a înflori ca mâțișoarele (mugurii) de salcie. Tot cu crenguțe de salcie se ating și copiii, pe creștet, pentru a crește mari și sănătoși.

Conform tradiției populare, cine înghite trei mâțișori sfințiți de salcie nu va avea dureri în gât tot anul. De asemenea, la nevoie, cei care au gâlci pot înghiți un mugure de salcie. Pentru a fi feriți de durerile de spate, oamenii obișnuiau odinioară să se încingă, de Florii, cu o nuia de salcie sfințită.

Cu salcia păstrată la icoană sau la streașină se poate afuma casa de Paște sau în caz de vremea rea (furtună, grindină, trăsnete, fulgere). Tot cu fum de salcie sfințită de Florii se tratează și sperieturile copiilor.

În ceea ce privește predicțiile meteorologice, există înrădăcinată credința că așa cum va fi vremea de Florii, tot așa va fi și de Paște.