Unul dintre cele mai așteptate evenimente ale lunii decembrie, Ignatul (20 decembrie), este o sărbătoare cu puternice influențe păgâne, marcată de interdicția de a lucra, care poate fi ridicate numai cu prețul înfăptuirii sacrificiului ritual. În popor, această zi coincide cu ritualul tăierii porcului și pregătirile gastronomice pentru apropiata sărbătoare a Crăciunului.
La început, sărbătoarea avea la bază jertfe umane, iar treptat sacrificiul a fost înlocuit cu jertfe animale, porci sau găini, de preferat negre, deoarece Ignat era un patron al acestor animale. De aceea, în tradiția populară se spune că cel care nu are porc este bine să taie măcar o pasăre. Se mai spune că în această zi este bine să vezi sânge, că să fii ferit de boli.
Pe 19 decembrie, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, iar capul familiei îl binecuvântează și îl tămâiază. Din grâul fiert mănâncă toți ai casei, iar ceea ce rămâne se dă la păsări în dimineața de Ignat.
În unele zone ale țării, dacă cineva venea în casă în ajunul Ignatului, trebuia cu tot dinadinsul să șadă, pentru ca să șadă bine și cloștile pe cuibar.
În această seară se spune că vrăjitoarele umblă să ia belșug caselor, motiv pentru care în satul tradițional se presăra mei și sare împrejurul casei, hambarelor și curții.
În tradiția populară, Ignat era un om sărac lipit pământului și fără copii. Pornind el să găsească ceva de mâncare pentru Crăciunul care se apropia, întâlni un străin cu o turmă de porci. Era necuratul. Ignat vru să afla cu cât vinde un porc, dar străinul îi promisese că îi va avea pe toți, dacă îi va da ceea ce știe că nu are acasă. Omul sărac se învoi neștiind că făgăduise pe pruncul său nenăscut, aflat în pântecele nevestei sale. Dumnezeu se milostovi însă de Ignat și sub chipul unui moșneag poposi în casa săracului în noaptea în care diavolul venise să-și ia „darul” și răspunsese la toate cele zece ghicitori ale necuratului, astfel încât acesta din urmă plesni de ciudă, iar Ignat rămăsese cu porcii, devenind om cu stare.
Ignatul își găsește corespondent în calendarul creștin ortodox. În această zi, pe 20 decembrie, este prăznuit Sfântul Ignatie Teoforul adică „Purtătorul de Dumnezeu”. Se spune că el este unul dintre acei prunci pe care Iisus i-a luat în brațe spunând mulțimii care Îl asculta: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte”.
