Pe 29 iunie, în calendarul creștin sunt prăznuiți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În calendarul popular, în centrul acestui praznic se află Sânpetru, cel care ține cheile Raiului, dar și pe cele ale încăperilor și ale curții dumnezeiești.
Cinstirea care i se acordă lui Sânpetru este cu atât mai mare cu cât el este patronul agricultorilor și al recoltelor, pe care le protejează de căldura excesivă. Dacă nu este respectat așa cum se cuvine, sfântul poate să-i pedepsească pe cei necredincioși prin furtuni și prin grindină. Se crede că grindina este piatra pe care Sânpetru o macină și o fierbe în cer, pentru a o mărunți.
Pentru ca sfântul să nu abată ploaia cu „piatră” asupra recoltelor, în satul tradițional românesc, sărbătoarea lui Sânpetru se cinstea prin nelucrare nu doar o zi, ci trei, începând cu data de 29 iunie.
De Sfântul Petru, femeile dădeau de pomană mere, însă fără a gusta din aceste fructe mai înainte. Femeile tinere aveau apoi voie să mănânce mere, însă cele bătrâne trebuiau să aștepte până la Sfântul Ilie pentru a gusta din fructele dulci-acrișoare.
În iconografia creștină, Sfântul Petru este înfățișat alături de Sfântul Pavel, ținând într-o mână cheile Raiului și în cealaltă un potir, în timp ce Apostolul Pavel poartă asupra sa, pe lângă potir, o sabie.
Foto: Icoană cu tema „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța, pictată la Nicula, în primii ani ai secolului al XX-lea