Icoane pe stică din expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța
Muzeul de Artă Populară Constanța deține o importantă și valoroasă colecție de icoane pictate pe sticlă, în vestitele centre de iconari din Transilvania: Nicula, Gherla, Scheii Brașovului, Mărginimea Sibiului, Maierii Albei Iulia, Făgăraș, Țara Oltului și Valea Sebeșului, datate de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Cele mai vechi sunt cele pictate la Nicula, pe glajă, sticlă realizată manual în manufacturi numite glăjării. Expuse sunt trei astfel de icoane, de dimensiuni mici, datate în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care redau scena Botezului în apele Iordanului, chipul lui Iisus, în varianta Hristos Pantocrator și pe Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință.
Scenele din viața lui Iisus Hristos, de la Naștere și Botez până la Înviere, ocupă un loc important în icoanele pe sticlă, țăranul român punând un deosebit accent pe momentele de mare încărcătură spirituală din Săptămâna Patimilor, prefațată de intrarea În Ierusalim, pe mânzul asinei, moment reprezentat într-o icoană pictată la Gherla, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cina cea de Taină, Răstignirea, Plângerea lui Iisus sunt alte scene reprezentate în icoanele care se înscriu în ciclul pascal, la fel ca și Iisus Hristos Vița-de-Vie, cu trimitere la Sfânta Euharistie.
Maica Domnului, pentru care țăranul român nutrea o mare evlavie, ocupă un loc special în icoanele meșterilor iconari transilvăneni. Des întâlnite sunt icoanele care o prezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe însă sunt și scene precum Buna Vestire, Încununarea Fecioarei sau Adormirea Maicii Domnului (Țara Oltului, 1884). Însă tema predilectă a iconarilor transilvăneni pare să fi fost Maica Domnului Jalnică sau Maica Domnului Îndurerată, în care Fecioara Maria, în haine cernite, cu mâinile împreunate a rugăciune și cu privirea plecată în pământ sau ridicată spre cer, privește spre Sfânta Cruce pe care este răstignit Fiul său.
Ţăranul român a acordat o importanţă deosebită şi sfinţilor protectori, care puteau alunga bolile, puteau ocroti de calamităţile naturale care puneau în pericol viaţa şi agoniseala, aduceau belşug şi ofereau ajutor diferitelor bresle meşteşugăreşti. De aceea, în icoanele ţăranului român este reprezentat adesea Sfântul Haralambie, protectorul împotriva războaielor, ciumei şi holerei, molime care făceau ravagii în secolele XVIII-XIX, cuviosul fiind și patron al tăbăcarilor. Printre sfinţii patronimici pictaţi de iconarii transilvăneni se mai numără Sfântul Prooroc Ilie, aducătorul de ploaie şi protectorul căruţaşilor şi cojocarilor, şi Sfântul Nicolae, protectorul pescarilor şi al fetelor tinere şi sărace. Apar reprezentanți și cei doi sfinți soldați, păstrători ai cheilor vremii, Sfântul Mucenic Gheorghe, omorâtorul balaurului şi patronul spiritual al regimentelor de grăniceri din nordul Ardealului, precum și Sfântul Dumitru. Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și cuplul primordial din Vechiul Testament: Adam și Eva apar și ei reprezentați.
