În preajma zilei de Bunavestire (25 martie), zi care în popor se mai numeşte şi „Ziua Cucului”, prezentăm un ştergar din Dobrogea de Sud decorat cu motivul cucului, pasărea oraculară a românilor.
În cultura populară, cucul este considerat o pasăre sfântă, plăcută lui Dumnezeu, o pasăre a bucuriei, care nu face niciun rău. Prin cântecul său, cucul a fost consacrat drept un adevărat „oracol”, care poate prevesti câţi ani de viaţă îi sunt daţi celui ce îl aude. Pentru că îşi plasează ouăle în cuiburile altor păsări şi apoi le părăseşte, cucul este şi un simbol al iubirii nestatornice.
Conform credinţelor din popor, cucului i se „dezleagă” limba la Bunavestire, devenind astfel o emblemă a primăverii şi vegetaţiei rodnice, fiindu-i asociate vitalitatea şi sănătatea.
Glasul cucului încetează de Sânziene, când se spune că „răguşeşte” sau „amuţeşte” şi se preface în uliu.
Ştergarul a fost confecţionat în primul sfert al secolului al XX-lea, iar în patrimoniul muzeului a intrat destul de târziu, în anul 1991.
Utilizat la decorarea interiorului locuinţei ţărăneşti, ştergarul a fost ţesut în gospodărie, la război, din bumbac (urzeala) şi borangic (băteala). Ornamentaţia piesei este concentrată la capete, pe trei registre decorative, cu lăţimi diferite, delimitate prin grupuri de vărgi albe. Registrul median prezintă trei motive avimorfe (cuci), alese peste fire şi reprezentate pe ramuri înfrunzite. Celelalte două registre au un decor fitomorf (frunze), realizat cu bumbac alb, roşu şi negru.
Prin Ordinul de clasare nr. 2154 / 21.03.2014, poziţia 19, emis de Ministrul Culturii, obiectul a fost declarat bun aparţinând patrimoniului cultural-naţional, fiind clasat în categoria juridică TEZAUR.