Lada de zestre, „cutia cu comori” din locuința tradițională a românilor

Lada de zestre este una dintre cele mai vechi și importante piese de mobilier țărănesc, întâlnită în toate zonele etnografice ale țării. De formă paralelipipedică, realizată din lemn de fag, stejar, frasin sau scânduri de brad, cu capac drept, bombat sau în două ape, pictată cu flori sau ornamentată cu motive geometrice realizate cu horjul, în funcția de zonă de proveniență, lada ocupa un loc esențial în locuința tradițională românească fiind așezată la loc de cinste în camera curată.

Ea era simbol al hărniciei și priceperii tinerei fete de măritat, dar și al bogăției familiei din care provenea. Cumpărată de părinții fetei de la meșterii specializați în confecționarea acestor piese de mobilier, numiți lădari, lada păstra în pereții ei din lemn valuri de pânză țesută în casă, scoarțe, ștergare și alte țesături folosite pentru organizarea interiorului locuinței, perne, plăpumi, dar și costume de sărbătoare și obiecte de podoabă, precum salba cu bani. Cu această zestre așezată în ladă (cu cât fata era mai harnică, iar familia ei era mai înstărită cu atât lada era mai mare) fata părăsea casa părintească pentru a-și urma bărbatul alături de care avea să-și întemeieze propria familie.

După nuntă, lada de zestre era folosită ca dulap, pentru păstrarea hainelor și a pânzeturilor. De asemenea, în lada de zestre, femeia ajunsă la o anumită vârstă începea să așeze piese de costum lucrate cu mândrie de mână ei, dar și țesături (ștergare, batice) pentru înmormântare.

În orice casă tradițională, cu sau fără fete de măritat, lada de zestre ocupa un loc de cinste în camera curată, acolo unde se păstrau în perfectă ordine cele mai bune și mai frumoase obiecte folosite în organizarea interiorului țărănesc. Pe ea erau etalate cele mai frumoase țesături care spuneau multe despre priceperea și hărnicia stăpânei casei.

lazi de zestre muzeul de arta populara constantaÎn expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța, la etajul I, se află o frumoasă ladă de zestre de la anul 1900, din Transilvania (Mureș), de mari dimensiuni, realizată din scânduri de fag, băițuite. Motivele geometrice care se regăsesc pe toate părțile vizibile ale lăzii, inclusiv pe picioare (doar spatele, orientat spre perete, nu este decorat) sunt realizate cu un compas din lemn, numit țărcălam, iar contururile și liniile sunt realizate prin incizare, cu ajutorul unui instrument tradițional numit horj.

În depozitele muzeului constănțean se regăsesc și alte lăzi de zestre, arătate publicului în cadrul expozițiilor temporare. Majoritatea sunt lăzi lucrate și pictate de meșteri din Brașov și aduse în Dobrogea, pentru a fi vândute. De dimensiuni mai mari sau mai mici, ele au partea din față pictată cu motive florale și fitomorfe în culori vii, iar pe capac și părțile laterale se regăsesc motive liniare negre, pe un fond colorat. Balamalele cu care sunt îmbinate părțile componente ale lăzilor sunt realizate din metal, la fel ca și mânerele fixate lateral.

În lada de zestre, alături de țesăturile lucrate de mâna sa și păstrate cu sfințenie, țăranul român punea și o parte din sufletul său.