Sărbătoare laică prin excelență, Anul Nou are o importanță aparte în satul tradițional românesc, remarcându-se prin puternice valențe magice.
Ajunul Anului Nou este momentul în care familiile se reunesc și au loc ample desfășurări festive, cu bucate tradiționale.
Se spune că în această ultimă zi din an, ierarhiile se răstoarnă: „fiecare își poate ascunde identitatea atribuindu-și o alta”; „oamenii pot fi altceva și altcineva și pot face tot ceea ce le trece prin cap; doar așa se poate pătrunde într-un timp nou, purificat, ordonat”.
În ultima zi a anului este bine „să pui gând bun la toate”, să nu te superi și să nu cerți, ca să fii vesel tot timpul anului.
Pe masa de Anul Nou trebuie să se găsească preparate din porc deoarece acest animal „merge tot înainte”, este considerat „norocos” și nu dă bătăi de cap gospodarilor. Se recomandă și carnea de gâscă sau de rață, pentru că aceste păsări sunt „grase și așezate”, așa cum trebuie să fie rostul gospodăriei. De pe mese sunt nelipsite plăcintele cu răvașe sau cu bănuți ascunși în aluat, pentru că reunesc ingredientele specifice sporului casei: făină, miere, zahăr, sare și ouă.
Se mai zice că de Anul Nou nu trebuie să dormi, pentru a nu fi „moale”, adică somnoros și fără chef de muncă, tot timpul anului.
În satul tradițional, se credea că în grâul la încolțit de Sfântul Andrei se putea prevesti sănătatea oamenilor și bogăția recoltelor.
Foto: Mască de „Urât” din expoziția temporară „Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou în satul tradițional românesc”, deschisă în această perioadă la Muzeul de Artă Populară Constanța cu piese din patrimoniul propriu.
