Cămașa femeiască fără poale denumită în Bihor „spăcel” sau „spătoi” este confecționată din pânză groasă de bumbac țesut în două ițe, fiind decorată prin tehnici precum brodatul peste fire, pe crețuri și în cruci, cheițe, tighele și feston.
Cămașa prezintă foile încrețite sub gulerul ușor înălțat, conturat cu dantelă croșetată („cipcă”).
Mânecile largi sunt încrețite la nivelul umerilor, unde prezintă aplicații („spetéle”) pe care sunt brodate motive florale. De-a lungul acestora sunt realizate ornamente florale stilizate geometric dispuse în câmpuri hexagonale. Mânecile cămășii prezintă broderii pe crețuri la nivelul manșetelor („pumnari”) și sunt terminate cu volane și dantelă croșetate din bumbac („cipcă”).
Pe piept prezintă plătcuță („cheptar”) decorată cu motive florale mărunte, linii meandrice și tighele și se încheie cu nasturi. Acest tip de croi este specific influențelor exercitate de moda urbană asupra cămășii tradiționale.
Cămașa prezentată provine din Alșed (județul Bihor) și a fost lucrată în perioada interbelică. A fost achiziționată de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 1995 în cadrul unei colecții ample de piese de port popular din Transilvania.
