Piesa a fost lucrată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea într-un atelier de olar de pe Valea Izei (Maramureş) şi a fost achiziţionată în anul 1987 de la cercetătoarea Elena Secoşan.
În câmpul central al vasului, pe fond alb de angobă, apare motivul pomului vieţii sub forma unui brad, conturat cu motive punctiforme albastre uşor reliefate şi având ramurile realizate prin tehnica sgrafitării. De o parte şi de alta a motivului central apare câte un motiv fitomorf (ramura). Bordura vasului este decorată alternativ cu motive punctiforme albastre şi benzi oblice, grupate câte două şi pictate cu verde şi cărămiziu.
Pomul vieţii reprezintă unul dintre miturile străvechi ale omenirii, întruchipând visul irealizabil al „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”. În legendele şi credinţele popoarelor, acest mit este redat sub forma unui copac cu o sevă miraculoasă (elixirul vieţii) şi fructe minunate, ce asigură nemurirea. În decursul timpului, motivul pomului vieţii a îmbrăcat numeroase înfăţişări (glastra cu flori, copac cu coroana bogată sau mai puţin dezvoltată, brad, ramură, vrej sau butuc de viţă de vie, vas cu flori şi păsări, chiparos), întâlnindu-se pe o multitudine de obiecte tradiţionale, funcţia sa fiind decorativă şi apotropaică. Arborele vieţii la români este bradul, copac-totem, simbol al regenerării naturii şi reînnoirii timpului, al tinereţii, curajului şi verticalităţii.
Prin Ordinul de clasare nr. 2982 / 25.09.2019, emis de Ministrul Culturii, obiectul a fost declarat bun aparţinând patrimoniului cultural-naţional, fiind clasat în categoria juridică TEZAUR