Cahla este o placă de formă rectangulară folosită la construcția sobelor, fiind confecționată din lut, prin tehnici precum frământat prin călcare, modelat în tipar de lemn, smălţuit sau nesmălțuit, ardere oxidantă.
Piesa prezentată astăzi este acoperită cu un strat de smalț verde și a fost lucrată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1751 – 1800) într-un atelier urban al meşterilor ceramişti saşi din Bistriţa. Se particularizează printr-un ornament reliefat – un cerb încadrat de brazi, aceasta fiind de fapt o reprezentare a cerbului Sfântului Hubert, frecvent întâlnită în decorația cahlelor săsești. În acest caz, motivul își pierde conotațiile simbolice, atenția meșterului mergând spre tratarea naturalistă a motivului și inserția sa într-un cadru peisagistic natural.
Sfântul Hubert (n. 650- d. 727) a fost primul episcop de Liège, fiind considerat protectorul vânătorilor, dar și inițiatorul comportamentului etic al vânătorii. Legendele vremii povestesc despre întâlnirea nobilului Hubert, în Vinerea Mare, cu un cerb ce purta un crucifix între coarne. Apariția cerbului și un mesaj de la Divinitate l-au determinat să renunțe la avere și la titluri și să ia calea Bisericii. În timp, faptele sale caritabile și propovăduirea dreptei credințe au dus la sanctificarea sa.
Cahla a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1987, fiind achiziționată de la etnografa Elena Secoșan.
În data de 25.10.2022, datorită vechimii și valorii sale excepționale, piesa a fost clasată în categoria juridică TEZAUR.