Zona etnografică Cluj acoperă o suprafață colinară străbătută de Someșul Mic, cu numeroase sate gravitând spre principalele centre urbane Cluj și Turda.
Cămașa cu „ciupag” (desemnând cusăturile mărunte realizate pe muchiile crețurilor, sub gura cămășii) reprezintă cel mai vechi tip de croi al cămășii femeiești din portul popular clujean.
Mai nouă din punct de vedere cronologic, de la jumătatea secolului al XX-lea, este cămașa cu foile încrețite și prinse la gât sub o bentiță îngustă, fantă închisă cu nasturi pe piept și mâneci încrețite parțial, fixate în dreptul umerilor dublați cu o plătcuțe din pânză.
Bentița din jurul gâtului prezintă broderii geometrice mărunte realizate peste fire și o dantelă croșetată cu „colțișori”. La gura cămășii apar două șiruri verticale cu motive cruciforme brodate pe fire trase („șabac”). Pe umeri sunt realizate șiruri înguste de ornamente geometrice realizate în tehnicile broderiei perforate și a celei peste fire.
Mânecile prezintă, la nivelul cotului și pe manșete („pumnari”), câte un registru orizontal cu motive geometrice brodate pe fire trase („șabac”) și sunt terminate cu dantele croșetate.
Cămașa a fost achiziționată în anul 1992, în cadrul unei colecții numeroase de piese de port popular din Transilvania și poate fi admirată în expoziția temporară „Cămașa, piesă definitorie a costumului popular românesc”, deschisă la Muzeul de Artă Populară Constanța până pe 30 iunie 2025.
