O zicală populară spune „Crăciun sătul, Paște fudul”. Semnificația formulei este aceea că fiecare român întâmpină Crăciunul cu îndestulare, iar Paștele cu straie noi.
În lumea satului tradițional, tinerele fete se îngrijeau să sfârșească de cusut, în preajma marii sărbători a Paștelui, o cămașă nouă pe care o purtau la slujba Învierii, spre cinstirea îndemânării lor în meșteșugul broderiei.
Piesa prezentată astăzi este o cămașă de tânără din Vișeu, Maramureș.
Pânza cămășii este țesută la război, în două ițe, din bumbac. Are o croială amplă, cu decupaj pătrat la nivelul gâtului, platcă sub care sunt încrețite pieptul și spatele cămășii, iar mânecile largi sunt terminate cu volane („fodori”).
Pe umeri și la gura cămășii, aceasta este brodată cu mărgele policrome. Sub platcă și la nivelul umerilor sunt realizate broderii pe crețuri („boți și ociți”), un sistem de decorare specific maramureșean. Pe volanul din dreptul umerilor și al mânecilor cu terminații zigzagate sunt realizate broderii perforate pe fire trase, iar pe încrețul mânecilor broderii la fir cu bumbac negru.
Cămașa a fost achiziționată de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 1996 în cadrul unei colecții variate de port popular tradițional din Transilvania.
