Cămașa purtată de femei la sărbători a cunoscut nivele de performanță artistică remarcabilă în zona etnografică a Olteniei, particularizându-se prin finețea punctelor de cusătură, extrem de migăloase, realizate la un fir și prezența paietelor mărunte și a mărgelelor din sticlă, care sporesc strălucirea decorului.
Cămașa are foile încrețite la gât pe o bentiță, mâneca largă prezintă altiță și încreț, fiind brodată cu bumbac mercerizat albastru, mătase crem și paiete aurii.
Decorul de factură geometrică este dispus în registre, pe piept, altițe, de-a lungul și la baza mânecilor și alternează cu șiruri de broderii pe fire trase realizate cu acul, cu mătase albă („șabac”).
Piesa prezentată a fost lucrată la jumătatea secolului al XX-lea și a intrat recent în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța.