Luna martie stă sub semnul mărțișorului, aceasta fiind și denumirea populară a primei luni de primăvară.
Despre acest mic obiect cu rol de amuletă, însoțit de tradiționalul fir alb-roșu, etnograful Simion Florea Marian scria în lucrarea „Sărbătorile la români“: „Mărțișorul este datina prin care părinții leagă de 1 Martie copiilor lor câte o monedă de argint ori de aur, la gât sau la mână. Moneda aceasta, care este de regulă atârnată de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătase roșie și albă sau dintr-un fir de arniciu roșu și unul de bumbac alb sau din mai multe fire de argint și aur, se numește Mărțișor, Mărțiguș sau Marț”.
Se spune că firul mărțișorului a fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
În Dobrogea, mărțișorul era purtat de copii, fete și femei. În alte zone ale țării, era purtat și de feciori sub diferite forme: în căciulă (Hunedoara), la pălărie (Bacău și Botoșani) sau prins pe rever (Botoșani).
În mod tradițional, mărțișorul era ținut 9 sau 12 zile. Uneori era scos abia de Florii, de Paște sau de Sfântul Gheorghe, după care era: legat de ramura unui pom roditor, așezat sub o piatră sau aruncat peste casă, „ca să-l ia berzele”, pus pe o tufă de trandafir, așezat pe crenguța unui pom fructifer, păstrat la oglindă ori la icoană sau dat la schimb pe caș, pâine albă sau vin.
În anul 2017, Mărțișorul a fost înscris pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității – UNESCO.
În imagine, cel mai vechi mărțișor din România, aflat în Colecția privată Georgian Anghel
