În satul tradițional, în ziua care preceda praznicul Sfântului Dumitru, se făceau pomeniri pentru sufletul celor adormiți. De „Moșii de Sâmedru” se împărțeau grâu și colaci, dar și fructe de sezon.
Odinioară, în ajunul Sfântului Dumitru se aprindeau ruguri ritualice, numite „focurile lui Sâmedru”. La lumina flăcărilor, femeile dădeau de pomană pentru sufletul celor răposați nuci, mere, struguri, prune uscate și covrigi. Când focul se stingea, fiecare participant lua câte un tăciune, pe care îl arunca apoi în livadă pentru ca pomii să fie roditori.
Începând din această zi, se făceau predicții meteorologice. Astfel, dacă producția de nuci sau gutui era abundentă, se credea că iarna va fi grea.
Foto: Vas de ceramică realizat de Elena Bălău din comuna Lumina (județul Constanța), colaboratoare constantă a Muzeului de Artă Populară Constanța
