În plin post, Crăciunul este anticipat de Ignat, sărbătoare cu dată fixă (20 decembrie) din calendarul popular în care are loc sacrificiul ritual al porcului.
În tradiția populară, Ignat era un om sărac căruia Necuratul, deghizat în crescător de porci, i-a dăruit un animal din turma sa în schimbul promsiunii de a-i dărui ceea ce are acasă. Omul, știindu-se sărac, i-a promis, fără să știe că îi făgăduise Diavolului pruncul din pântecele nevestei sale. Dumnezeu s-a milostovit însă de Ignat și sub chipul unui moșneag a poposit în casa săracului în noaptea în care Necuratul a venit să-și ia „darul”, ajutându-l să răspundă la cele zece ghicitori ale dracului, astfel încât acesta din urmă a plesnit de ciudă, iar Ignat a rămas cu porcii, devenind om cu stare.
Sărbătoarea populară, care se suprapune peste praznicul Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox, se bucura de mare prețuire în satul tradițional.
Ziua se ținea prin nelucrare, interdicția fiind ridicată numai pentru sacrificarea porcului și pentru pregătirile gastronomice dedicate marii sărbători a Crăciunului.
Încă din ajun, pe 19 decembrie, se fierbea grâu, iar capul familiei îl binecuvânta și îl tămâia. Din grâul fiert mănâncau toți ai casei, iar ceea ce rămânea se dădea la păsări în dimineața de Ignat.
În unele zone ale țării, dacă cineva venea în casă în ajunul Ignatului, trebuia cu tot dinadinsul să șadă, pentru ca să șadă bine și cloștile pe cuibar.
