În satul tradițional românesc, în sâmbăta dinaintea Floriilor, se celebrează Lăzărelul, dar și Moșii de Florii. Ziua este dedicată cultului morților.
Totodată, pomenirea celor adormiți se face și în biserică, în calendarul creștin-ortodox ziua fiind cunoscută ca „Sâmbăta lui Lazăr”, cu trimitere la celebrul personaj biblic, prietenul Domnului, ce a fost înviat de Iisus Hristos.
De la numele lui Lazăr din Betania a fost împrumutat și numele personajului din mitologia populară românească, Lăzărel. Despre el se spune că, poftind la plăcintele pe care le făcuse mama sa, a plecat cu oile sau caprele la păscut, s-a urcat în copac pentru a scutura frunze animalelor și a căzut, iar de aici i s-a tras moartea. Surioarele sale i-au găsit trupul neînsuflețit, l-au adus acasă, l-au îmbăiat în lapte dulce, l-au îmbrăcat în frunze de nuc și l-au îngropat, iar acesta a înviat metamorfozându-se în flori. Despre el se spune că a murit „de dor de plăcinte”. Din acest motiv, femeile fac în „Sâmbăta lui Lazăr” tot felul de copturi pe care le dau în această zi de pomană.
Odinioară, în această zi copilițe cu flori pe cap, dintre care una dintre ele, îmbrăcată în mireasă, Lăzărița, cântau despre moartea lui Lazăr, mergând din casă în casă. Gazdele le răsplăteau cu ouă.
