În ultima duminică a Postului Mare, creștinii prăznuiesc intrarea lui Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, călare pe mânzul asinei.
Sărbătoarea, numită popular „Duminica Floriilor” sau „Floriile”, se bucura de mare cinste în satul tradițional românesc, fiind și în prezent respectată de către credincioși.
În această zi, se duc la biserică, pentru a fi sfințite, ramuri verzi de salcie, culese încă din ajun. Mlădițele salciei, arbore binecuvântat de Maica Domnului, amintesc de ramurile verzi de finic (denumire sub care mai este cunoscut curmalul), pe care mulțimea le ținea în mâini la intrarea lui Iisus în Ierusalim.
La finalul Sfintei Liturghii, ramurile verzi se aduc acasă pentru a fi așezate la porți, la ferestre, la streașina casei sau la icoană.
Cu mlădițele sfințite, odinioară se atingeau pe creștet copiii, pentru a crește mari și sănătoși, dar și animalele din gospodărie, pentru a fi ferite de boli. Despre fumul de salcie sfințită se credea că este bun pentru a împrăștia grindina, tunetul sau fulgerul, acesta fiind folosit și pentru a-i trata pe cei mici de sperieturi.
Conform tradiției populare, cine înghite azi trei mâțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri în gât tot anul. De asemenea, pentru a preveni durerile de mijloc, oamenii obișnuiau odinioară să se încingă, de Florii, cu o nuia de salcie sfințită.
În această zi se fac și predicții meteorologice, existând credința că așa cum va fi vremea de Florii, tot așa va fi și peste o săptămână, de Paște.
Fiind zi de praznic împărătesc (unul din cele 12 praznice împărătești din anul bisericesc), în această zi se dă dezlegare la pește.
FOTO: Icoană pe sticlă cu tema „Intrarea Domnului în Ierusalim”, pictată de meșterul popular Vasile Moldoveanu din Moreni (Dâmbovița) – colecția de creație contemporană a Muzeului de Artă Populară Constanța.
