Mucenicii și Moșii de Mărțișor

Pe 9 martie, dominația capricioasei Babe Dochia încetează și încep zilele Moșilor de Mărțișor.

Moșnegii cei blânzi bat cu maiurilor în pământ pentru a intra gerul și a ieși căldura, iar natura începe să revină la viață. Se zice că acum se întorc cocostârcii și berzele, broaștele încep a cânta și puii de corb își iau zborul din cuiburi.

În această zi începe un nou sezon agrar, marcat prin scoaterea plugului și tragerea primelor brazde. Tot acum debutează un nou sezon apicol, stupii sunt scoși afară, retezați și se bea rachiu cu miere.

În această zi, când în calendarul creștin-ortodox sunt prăznuiți cei 40 de Mucenici din Sevastia, se fac pomeniri pentru cei adormiți.

Cu acest prilej se fac și se dau de pomană colăcei de grâu curat, unși cu miere și presărați cu miez de nucă, numiți sfințișori (Bucovina și Moldova), sânți sau sâmți (Banat) și măcinici, mucenici, bradoși, brăduleți sau brânduși (Muntenia).

Tot de Mucenici, se făcea „Uitata”, un aluat cu formă de om, căruia i se făceau urechi, nas și gură, dar nu și ochi. „Uitata” se dădea de pomană pentru sufletele morților pe care, din diferite pricini, gospodinele uitaseră să le pomenească în timpul anului.

În satul tradițional, de Mucenici se făceau focuri prin curți și prin grădini, pentru îndepărtarea dăunătorilor și relelor. După ce se mai potolea focul mare făcut în mijlocul curții, toți cei ai casei săreau peste el spunând: „Cum au trecut sfinții prin foc și prin apă, așa să trecem și noi”.

Ziua se ține prin nelucrare, mai ales de către femei.

În tradiția populară se crede că așa cum va fi vremea de Mucenici așa va fi toată primăvară, iar dacă în această zi plouă, va ploua și de Paște.