În calendarul creștin, în data de 12 decembrie este prăznuit Sfântul Ierarh Spiridon, care a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare (secolul al IV-lea).
Născut într-o familie simplă, Sfântul Spiridon a devenit episcop al Trimitundei, datorită harului facerii de minuni, vindecându-i pe cei aflați în suferință. Între el și Sfântul Ierarh Nicolae, s-a legat o strânsă prietenie.
În satul tradițional, Sfântul Spiridon se bucura de o mare cinstire, fiind patron al ciubotarilor, al tăbăcarilor și al cojocarilor, dar și al dulgherilor. Se crede că el este inventatorul sulei, unealtă folosită de cizmari și de cojocari pentru a găuri pielea și talpa, spre a putea petrece acul sau ața prin ele.
Sfântul Spiridon mai este numit și „sfântul călător”. Există credința că în ajunul zilei sale, Sfântul umblă atât de mult încât i se rupe încălțămintea.
Ziua sa de prăznuire se ținea prin nelucrare, pentru ca Sfântul Spiridon să nu facă vreo „minune” în sens invers, schimbând lucrurile din bune în rele. Fiind mare făcător de minuni, se zice că el are puterea de a-i îmbogăți pe cei săraci și de a-i vindeca pe cei suferinzi.
De praznicul Sfântului Spiridon, se duce colac la biserică și se face agheasmă pentru vindecarea bolilor.
În imagine, Sfântul Spiridon, într-o icoană pe lemn pictată în secolul al XIX-lea, într-un atelier de Școală românească medievală târzie. Icoana, în care mai apar reprezentați Maica Domnului cu Pruncul, Sfântul Nicolae și Sfântul Arhanghel Mihail, poate fi admirată în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța.
