Cel de-al treilea și ultimul mare praznic al lunii august este „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Sărbătoarea cu dată fixă (29 august) din calendarul creștin face trimitere la textul biblic în care Irod, numit și Antipa, tetrarh al Galileii, dă poruncă să fie decapitat marele Prooroc, pentru a îndeplini o promisiune făcută Salomeei, fata Irodiadei.
În satul tradițional, ziua era respectată prin nelucrare, fiind numită și „Sfântul Ioan de Toamnă”, deoarece exista credința că anotimpul rece începe să se instaleze deja la „Sântămăria Mare” (15 august), când bărbații renunțau la pălăria de paie în favoarea căciulii.
Conform tradiției, în această zi nu se taie nimic cu lama de la cuțit, ci totul se rupe cu mâna. De asemenea, nu se bea vin și nu se mănâncă fructe și legume care prin forma și culoarea lor amintesc de capul Sfântului Ioan Botezătorul și de sângele vărsat (mere, pere, nuci, pepene, tomate, varză roșie).
Ziua de 29 august mai poartă denumirea de „Cruce Mică”. Se spune că cei cu păcate grele trebuie să țină post negru din această zi până de „Ziua Crucii”, pe 14 septembrie.
În imagine, o icoană cu tema „Sfântul Ioan Botezătorul”, pictată pe sticlă în centrul de iconari de la Mărginimea Sibiului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Icoana se află în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța.
