În satele dobrogene, cea mai asteptată muncă a lunilor septembrie-octombrie este culesul viei, activitate care antrenează toţi membrii comunităţii, inclusiv copiii. În mod tradiţional, culesul debuta de Ziua Crucii (14 septembrie), zi care în calendarul popular este cunoscută sub denumirea de Cârstovul viilor.
Începând de la această dată, până la Sfânta Paraschiva (14 octombrie) are loc ostrovul viilor. Astfel, fiecare familie stabilea o zi în care strugurii erau culeşi, iar ziua culesului reprezenta un prilej de socializare, de întrajutorare între familii şi de veselie. Nu de puţine ori, pentru a avea spor, se cânta, se juca şi se spuneau poveşti, atmosfera fiind una de veselie.
În mod tradiţional, strugurii erau zdrobiţi prin călcatul cu picioarele într-un recipient special, scobit dintr-un trunchi de copac de esenţă moale. În satele dobrogene, acesta este cunoscut sub mai multe denumiri: corâtă, coretă (Dunăreni, Dobromir, Oltina, Ostrov, Băneasa, Viile, Aliman), butuc (Oltina), uluc (Rasova, Cochirleni, Adamclisi), albie din lemn (Valu lui Traian), cin (Saraiu, Gârliciu, Ciobanu).
De asemenea, în Dobrogea este cunoscută şi metoda zdrobirii strugurilor cu ajutorul sulului de la războiul de ţesut, atunci când strugurii erau depozitaţi într-un vas mare de lemn, numit putină sau butoi.
Depozitarea vinului în butoaie din doage de lemn este o practică generală întâlnită în toate satele dobrogene. Butoaiele păstrate în beciuri răcoroase erau pregătite cu mult timp înainte, se curăţau şi se clăteau cu mai multe ape. Nu de puţine ori, pentru a-şi asigura o recoltă bogată şi sănătoasă, preotul satului era chemat de către gospodari pentru a le sfinţi via şi butoaiele. Acest obicei, al sfinţitului în scop benefic, se practica şi cu prilejul semănatului şi recoltatului grânelor şi are o răspândire largă în satele sud-dobrogene.