În lumea satului tradițional, toamna este anotimpul culesului roadelor pământului și al înfăptuirii nunților.
Nunta sau căsătoria este un ritual de integrare a tinerilor în viața socială a comunității. Acest moment este marcat de practici tradiționale menite să asigure bunul mers al vieții tinerilor căsătoriți, belșug, înțelegere și noroc, parcurgând mai multe etape: pețitul, logodna, zestrea, cununia, cinstirea mesenilor.
În satul tradițional dobrogean, zestrea mirilor se stabilea de comun acord între socri, prin înțelegere verbală de față cu martori. Flăcăul primea de obicei pământ și animale, fata zestrea ei de lucruri, în ladă: cuverturi, plăpumi, ștergare, prosoape, macaturi, perne și haine.
Pernele țesute din lână, numite în Dobrogea „căpătâie”, sunt un element caracteristic organizării interiorului locuinței fiind așezate de-a lungul patului înspre peretele cu scoarța, în „camera curată”.
Piese reprezentative pentru zestrea fetei de măritat, pernele au jucat un rol însemnat în ceremonia legată de prezentarea acesteia. Astfel, în joia de dinaintea nunții, rudele miresei de parte feminină jucau pernele pe ulița mare a satului, într-un ritual plin de voioșie, care avea scopul de a lăuda priceperea viitoarei neveste.
Pernele din lână s-au țesut în număr mare în satele dobrogene de pe malul drept al Dunării – Ostrov, Oltina, Dunăreni, Rasova, Cochirleni, Aliman, Vlahi, Seimeni. Au, de obicei, fața bogat ornamentată cu flori și păsări, iar dosul decorat cu vărgi înguste. Căpătâile lungi, țesute și umplute cu lână au avut o existență relativ scurtă în lumea satului dobrogean – mai puțin de un secol – fiind înlocuite treptat, după al Doilea Război Mondial cu perne umplute cu pene și puf, cu fețe din pânză industrială, brodate manual.
