În data de 14 septembrie, în calendarul ortodox este sărbătorit unul dintre cele 12 mari praznice împărătești de peste an, „Înălțarea Sfintei Cruci”, ce evocă momentul în care Patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat în fața poporului Sfânta Cruce, descoperită de Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare.
În popor, sărbătoarea se bucură de mare cinstire, fiind numită simplu „Ziua Crucii”.
În satul tradițional, „Ziua Crucii” are o semnificație aparte, fiind considerată hotarul dintre vară și iarnă, dintre vremea caldă și vremea rece.
Există credința că în această zi, șerpii și alte târâtoare, dar și insectele, intră în pământ, pentru hibernare și vor rămâne acolo până la Alexii (17 martie). Din acest motiv, sărbătoarea mai poartă numele de „Ziua Șarpelui”.
Deoarece începând cu 14 septembrie se culeg viile, ziua se mai numește și „Cârstovul viilor”. De asemenea, tot acum se bat nucii și se adună plantele de leac, printre care și busuiocul, plantă aromatică cu proprietăți tămăduitoare și apotropaice.
Ziua se ține prin post și prin nelucrare. La biserică se duc flori, care se aranjează sub forma Sfintei Cruci, iar femeile obișnuiesc să dea de pomană alimente și ulcele noi cu apă.
În imagine, scena „Înălțarea Sfintei Cruci” reprezentată într-o icoană-prăznicar de Școală Medievală Târzie Rusă cu tema centrală „Pogorârea la Iad”, pictată pe lemn în secolul al XVIII-lea. Icoana poate fi admirată în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța.
