În calendarul popular, ziua de 1 mai poartă numele de „Arminden”, în amintirea Sfântului Prooroc Irimia, prăznuit la această dată. I se mai spune și „Ziua Pelinului”, denumirea fiind legată de practica specifică acestei zile: culegerea pelinului de leac, bun pentru malarie, dureri de stomac, boli de ochi, umflături.
„Armindenul” anunța începutul verii, evenimentul fiind marcat de țăranul român prin împodobirea porților de la gospodărie cu ramuri verzi de fag, stejar sau salcie, numite „armindeni”. Ramurile se lăsau la porți până când cădeau singure sau până la seceriș, când crenguțele aveau o destinație clară, fiind folosite pentru a aprinde cuptorul în care se cocea pâine din grâu nou.
În satul tradițional, de „Arminden” se făceau petreceri la iarbă verde, unde se mânca carne friptă de miel și se bea vin roșu aromat cu pelin, pentru înnoirea și subțierea sângelui. În trecut, exista credința că cine nu sărbătorește în această zi se îmbolnăvește și zace un an.
Deoarece țăranul petrecea de 1 mai, se considera că și pământul trebuie să se odihnească, la fel și boii folosiți la muncile agricole. Aceștia erau lăsați să stea în voie, nu se înjugau și nici măcar nu se punea mâna pe coarnele lor. Se credea că nerespectarea acestor interdicții ar fi atras după sine pierderea animalelor de muncă.
Totodată, de „Arminden” se făceau și predicții meteorologice, existând credința că dacă va ploua de 1 mai, vor urma alte 40 de zile ploioase.
