„Adormirea Maicii Domnului” este unul dintre cele 12 mari praznici împărătești cu dată fixă din an (15 august). În popor, acestei sărbători i se mai spune și „Sântămăria Mare”, pentru a o deosebi de „Sântămăria Mică”, ziua Nașterii Fecioarei Maria (8 septembrie).
Se spune că de Sântămăria Mare vremea se răcește, proces început de la „Obrejenie”, iar bărbații din satul tradițional românesc înlocuiau în această zi pălăria de vară cu căciula.
Totodată, în lumea satului, începând cu data de 15 august, se tocmeau pândarii la vii și se semăna grâul de toamnă.
De asemenea, se culegeau ultimele plante de leac, existând credința că florile adunate în această zi și puse la icoana Maicii Domnului au proprietăți tămăduitoare.
Femeile dădeau de pomană prune și struguri văratici sau boabe din aceste poame, numite „colivă de struguri”.
În imagine, o icoană cu tema „Adormirea Maicii Domnului”, pictată în anul 1871 într-un centru transilvănean de iconari din Țara Oltului.
