Una dintre cele mai mari sărbători ale primăverii, Buna Vestire ( 25 martie) aminteşte de momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că-l va naşte pe Pruncul Iisus.
Denumirea populară a sărbătorii este Blagoveştenia, iar în legătură cu aceasta, la sate, s-au conservat o serie de tradiţii şi obiceiuri care s-au perpetuat în timp.
În această zi, înainte de răsăritul soarelui, se fac focuri în grădini, ca semn că primăvara a venit, dar şi pentru a asigura protecţie viilor şi livezilor. Fumul alungă eventualii dăunători care ar putea produce pagube grădinilor şi pomilor fructiferi, luându-le rodul.
Blagoveştenia se sărbătoreşte pentru ca oamenii să fie feriţi de boli şi fulgere, dar şi pentru bunul mers al treburilor.
Sărbătoarea a generat şi o serie de superstiţii, multe dintre ele fiind legate de vremea ce urmează şi de recoltele anului în curs. Astfel, se spune că cine seamănă de Buna Vestire iese în pagubă, deoarece seminţele puse în pământ vor fi mâncate de păsările cerului. Pentru a fi feriţi de necazuri, oamenii nu au voie să se certe şi să se supere. Tot acum, se fac şi previziuni meteorologice: dacă în ziua de Blagoveştenie va fi cald şi însorit, anul va fi unul îmbelşugat, iar vremea bună din această zi se va păstra şi în zilele de Paşti.
În calendarul popular al românilor, această zi se mai numeşte şi “Ziua Cucului”, deoarece cântecul cucului, pasăre oraculară, se aude prima dată de Blagoveştenie. Cântecul acestuia, cu multe înţelesuri pentru români, se sfârşeşte de Sânziene. Tot în această zi, se spune că se “dezleagă” şi limba celorlalte păsări.
În cultura populară, cucul este considerat o pasăre sfântă, plăcută lui Dumnezeu, o pasăre a bucuriei, care nu face niciun rău. Prin cântecul său, cucul a fost consacrat drept un adevărat „oracol”, care poate prevesti câţi ani de viaţă îi sunt daţi celui ce îl aude. Pentru că îşi plasează ouăle în cuiburile altor păsări şi apoi le părăseşte, cucul este şi un simbol al iubirii nestatornice.
Conform credinţelor din popor, cucului i se „dezleagă” limba la Bunavestire, devenind astfel o emblemă a primăverii şi vegetaţiei rodnice, fiindu-i asociate vitalitatea şi sănătatea.
Glasul cucului încetează de Sânziene, când se spune că „răguşeşte” sau „amuţeşte” şi se preface în uliu.
Chiar dacă Buna Vestire cade în perioada Postului Mare, Biserica acordă dezlegare la peşte, peştele fiind un simbol creştin. Conform tradiţiei, cel care mănâncă peşte va fi tot timpul anului ca “peştele în apă”.
În imagine, motive avimorfe (cuci) pe un ștergar din Dobrogea, aflat în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța. Ștergarul a fost confecţionat în primii ani ai secolului al XX-lea, iar prin Ordinul de clasare nr. 2154 / 21.03.2014, poziţia 19, emis de Ministrul Culturii, obiectul a fost declarat bun aparţinând patrimoniului cultural-naţional, fiind clasat în categoria juridică TEZAUR.
