La 6 decembrie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Nicolae, mare ierarh și apărător al Ortodoxiei. În iconografia creștină el apare reprezentat tronând în veșminte arhierești, cu Evanghelia în mâna stângă și binecuvântând cu dreapta, ca simbol al împărtășirii înțelepciunii și dreptății.
În credința populară, țăranii îi spuneau Sân-Nicoară considerându-l un sfânt blând, aducător de noroc, protector al săracilor, văduvelor, copiilor, fecioarelor fără zestre, deci al acelei categorii de oropsiți ai sorții, pe care îi ajută să depășească situații dificile.
În icoanele pe sticlă, Sfântul Nicolae este reprezentat în mijlocul unei scene în care își dovedește milostenia față de fetele unui țăran sărac, cărora le aruncă pe fereastră trei pungi cu galbeni, pentru a-și face zestre.
Sân-Nicoară este prezentat în legendele populare drept păzitor al soarelui pe cer, sosind pe cal alb ca deschizător al iernii, călăuză și protector al marinarilor și al pescarilor sau cel care ar fi oprit apele Potopului pe vremea lui Noe.
Odată cu Sân-Nicoară se deschide ciclul sărbătorilor de iarnă, care culminează cu Crăciunul și Anul Nou și se încheie la Bobotează.
