În întâmpinarea luminosului praznic al Nașterii Domnului, Muzeul de Artă Populară Constanța vă propune o călătorie simbolică în lumea satului tradițional, pentru a vă reaminti de datini și obiceiuri păstrate din moși strămoși, unele dintre ele dispărute, altele încă prezente în viața creștinului.
Pregătirea casei de sărbătoare, constituirea cetelor de colindători după reguli stricte, umblatul preotului cu icoana Nașterii pe la casele gospodarilor, tăierea porcului de Ignat, pregătirea bucatelor alese pentru masa de Crăciun, colindatul propriu-zis, descolindatul pentru cei care nu au vrut să-i primească pe vestitorii Nașterii Domnului sunt câteva dintre obiceiurile și tradițiile care definesc această perioadă plină de farmec a lunii decembrie.
Pregătirea locuinței de sărbătoare
Nașterea Domnului Iisus Hristos, prăznuită pe 25 decembrie, este un eveniment deosebit de important în viața țăranului român deschizând ciclul sărbătorilor de iarnă, care au fost anunțate de Sfinții Andrei și Nicolae și se vor încheie cu Boboteaza.
În satul tradițional românesc, această sărbătoarea așteptată cu drag de întreaga familie, trebuie întâmpinată cu sufletul și casa curate. De aceea, în Postul Crăciunului, se acordă o mare grijă acestor aspecte, pentru ca totul să fie în ordine perfectă.
Femeile și fetele se ocupă cu treburile din interiorul locuinței (gătit, curățenie). Casele primenite se pregătesc de sărbătoare cu țesături lucrate cu măiestrie de stăpânele casei. În camera curată, acolo unde se vor primi colindători, se pun cele mai frumoase și curate lucruri: așternuturi, fețe de pernă, ștergare, iar pe jos se aștern foițe de lână.
Icoana Nașterii Domnului, încadrată de ștergar curat (de borangic, în Dobrogea) și cu un fir de busuioc, precum și candela aprinsă ocupă un loc de mare cinste, pe peretele de la răsărit.
După cum se arată în volumul „Dobrogea, studiu etnografic. Românii autohtoni”, „pregătirea și împodobirea interiorului locuinței țărănești se face cu mare atenție în fiecare gospodărie. Primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare cinste din partea gazdei, dar și un prilej de sugerare a situației materiale a fetei de măritat, de aceea ea va deveni «sediul» lucrurilor celor mai de preț din casă a podoabelor și a obiectelor de valoare”.
Lada de zestre ocupă și ea un loc special în acest ansamblu din ea fiind scoase cele mai frumoase straie de sărbătoare cu care membrii familiei creștine se vor îmbrăca pentru a merge la biserică de Crăciun.
Dacă de interiorul locuinței se ocupă în mod special femeiele și fetele, grija gospodăriei, în ansamblul ei, este rezervată bărbaților. De aceea, în perioada premergătoare Crăciunului, capii de familie, ajutați de flăcăi și băieții mai mărișori, repară gardurile, porțile, anexele gospodărești și sparg lemnele necesare pentru cele trei zile de Crăciun.
