Sfantul Nicolae face parte dintre sfintii pe care Biserica îi numeste „Mari ierarhi si aparatori ai ortodoxiei”.
S-a nascut în cetatea Patara din Asia Mica. Dupa moartea parintilor este hirotonisit preot si îsi împarte toata averea saracilor, facând numeroase acte de milostenie, mai ales copiilor, saracilor si vaduvelor.
În 285 d.Ch., în timpul marii persecutii a crestinilor din timpul împaratilor Diocletian si Maximilian este închis, dar eliberat în 313 de Constantin cel Mare. S-a stins din viata la 6 decembrie 342 d. Ch, trupul sau fiind asezat în biserica eparhiei Mira din Lichia, Capadocia. În secolul al XI-lea este mutat la Bari în Italia. În secolul al XIX-lea, moastele mâinii drepte a Sf. Nicolae ajung Biserica Sf. Gheorghe din Bucuresti.
El apare zugravit în iconografia crestin-ortodoxa în vesminte arhieresti cu Evanghelia în mâna stânga, întrucât Nicolae a îmbratisat viata religioasa, în urma unui vis din tinerete prin care Iisus îi daruia Evanghelia, cartea de capatâi a crestinismului.
Sf. Nicolae se numeste în credinta populara Sân-Nicoara. El este prin excelenta un sfânt blând, aducator de noroc si atributiile sale sunt acelea de protector al copiilor, saracilor, vaduvelor, fecioarelor fara zestre, deci al acelei categorii de oropsiti ai sortii pe care îi ajuta sa depaseasca situatii dificile.
În iconografia taraneasca, Sf. Nicolae este reprezentat în mijlocul unei scene în care dovedeste milostivenia fata de trei fete ale unui taran sarac care, neavând zestre, urmau sa fie vândute unor ofiteri. Îndurându-se de rugamintile lor, Sf. Nicolae le trimite pe fereastra casei trei pungi cu bani pentru rascumparare si pentru a-si alcatui zestrea necesara.
În traditiile românesti, Sf. Nicolae pedepseste pe cei care se abat de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste mâini, asa cum l-a lovit pe necredinciosul Arie care se îndoia de Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Din legendele populare s-a dezvoltat cel mai cunoscut obicei legat de sarbatoarea Sfântului Nicolae, acela al nuieluselor primite de copii ca avertisment de buna purtare, dar si al darurilor primite sub forma dulciurilor.
Obiceiul de a darui copiilor dulciuri în ghetute de Sf. Nicolae este mai curând o inovatie a orasului, decât o practica populara.
Sf. Nicolae este totodata calauza si protectorul marinarilor si pescarilor. Legenda biblica spune ca, în timpul unei furtuni cumplite, Sf. Nicolae a salvat prin rugaciunile sale echipajul aflat pe o corabie, pe cale sa se scufunde.
În credinta populara se obisnuieste ca la trecerea unei ape sa-ti faci cruce si sa rogi Sfântului Nicolae.
Tot despre Sfântul Nicolae, legendele populare vorbesc ca a pus capat Potopului din vremea lui Noe.
În traditia populara, Sf. Nicolae este considerat „deschizator al iernii” si de aceea, daca acesta „soseste pe un cal alb” (deci daca a cazut prima zapada), iarna va fi blânda, iar daca „soseste pe un cal negru” e un semn ca iarna va fi aspra si lunga.
Odata cu Sân-Nicoara se deschide ciclul sarbatorilor de iarna, care vor culmina cu obiceiurile traditionale de Craciun si Anul Nou.
