Duminica aceasta, pe 16 iunie, în cea de-a 50-a zi de la Înviere, creștinii-ortodocși prăznuiesc Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile. În calendarul popular, această sărbătoare de mare însemnătate ține trei zile.
Rusaliile sau ielele sunt ființe fantastice, pe care oamenii le respectă, în cele trei zile de prăznuire care le sunt dedicate, pentru a fi feriți de tot felul de necazuri, precum pocirea sau luarea minților. Din acest motiv, atunci când vorbesc despre Rusalii oamenii le mai spun: Ielele, Dânsele, Mândrele, Măiestrele, Vântoasele, Șoimanele, Puternicele, Milostivele, Doamnele, Frumoasele, Împărătesele Văzduhului.
Conform tradiției populare, Ielele sau Rusaliile sunt fie niște fecioare frumoase, îmbrăcate în alb, fie niște femei bătrâne și urâte, care umblă în cete prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe la streșinile casei. Ele se prind în văzduh în hore, iar cine le vede dansând așa rămâne pocit. Se zice că pământul deasupra cărui ele dansează rămâne ars, bătătorit și neroditor.
Cei care nu le respectă zilele și lucrează în acest timp, la fel ca și făcătorii de rele, sunt pedepsiți de iele. De asemenea, pentru a nu fi pociți de iele nu e bine a se dormi afară, pe sub pomi sau sub cerul liber.
Celor pedepsiți li se spunea că sunt „luați” sau „loviți” de iele. Singurul leac pentru această boală era jocul Călușului, prin care ceata de călușari ținea departe ielele prin dansul ei și formulele magice rostite.
Pentru a se feri de Rusalii, oamenii poartă la ei în aceste zile usturoi și pelin. Acesta din urmă era purtat la pălărie, la brâu, în sân și se așexa pe mese sau în pat. Pelin și usturoi se punea și în vârful steagului călușarilor.
Frunzele de nuc și firele de pelin, culese cu o zi înainte, de Moșii de Vară, sunt duse la biserică de Rusalii, în duminica cea mare a Pogorârii Sfântului Duh. După ce au fost sfințite, ele se pun la porți, la ferestre, la streșini și sub pernă, pentru a ține departe duhurile rele.
De asemenea, acum se culeg plantele de leac.
